"Sunteți împreună?" »ℂ𝕒𝕡.39«

389 24 20
                                    

     M-am trezit în mijlocul nopții cu o durere îngrozitoare în zona tâmplelor, capul îmi zvâgnea de parcă tot ce aș avea ascuns acolo ar vrea să iasă la lumină. Am dormit toată ziua fără a simți  trecerea timpului, iar eflii nu s-au sinchisit să mă trezească. Pășesc ușor pe gresia rece de culoare neagră și îmi fac drum până la ușa camerei, o deschid - un scârțâit sinistru auzindu-se - și ies pe hol. Lumina din camera pentru evenimente este încă aprinsă, dar nimeni nu se află în aceasta.

     Trec pe lângă doi efli care muncesc de zor în a repara o ușă stricată și îmi aduc aminte de Cokie, cum obișnuia să îmi citească înainte de culcare, felul în care îmi organiza planurile, curățenia care se afla în camera mea datorită ei. A fost un elf bun, poate chiar cel mai bun, și un prieten de nădejde. Îmi pare rău că a murit în urmă cu câteva luni si nu am putut merge la restrânsă înmormântare care a fost organizată, îmi pare mult mai rău că nu am apucat să îi spun lucrurile importante care s-au întâmplat la Hogwarts.

     Poate ne vom revedea curând Cokie.

     Viața îmi este compromisă.

     Aș fi vrut să fi aici, să îmi spui că totul o sa fie bine, lucru pe care o mamă adevărată l-ar face, o mamă căruia tu i-ai ținut locul, acum, fără tine cine o să-mi ridice moralul?

     Draco.

    Nu, el nu mă poate ajuta, s-a transformat într-o persoană pe care speram să nu o cunosc- una rea și nemiloasă, fără inimă, exact cum se spune despre el -. Sunt eu singura persoană care i-a fost mereu alături și l-a înțeles, dar oare sunt eu cea care a fost răsplătită? Universul nu a ținut cont de toate sacrificiile pe care le-am făcut.

     La dracu' cu universul ăsta, niciodată nu mi-a ascultat dorințele. Poate că nu m-am adresat cui trebuia, dar cu siguranță nu a fost prea mult, nu am cerut nimic în exces.

     Iubirea adevărată.

     Cu toții ne dorim să ne întâlnim sufletul pereche, acea persoană care te face să radiezi de fericire, să îți dorești să o săruți până numai ai aer, să ai încredere în ea și să te lași pradă dragostei, doar ca să fi fericită. Am simțit în fiecare moment în care mă aflam lângă el: pură fericire, pură dragoste, cum vreti să îi spuneți, doar să fie adevărat. Sentimentele mele pentru Draco nu vor dispărea, așa cum amintirea cu Ethan mă va bântui pe veci.

     Aș vrea să mă culc cu primul băiat pe care îl văd, doar ca să scap de toate problemele care mă apasă. Să profit de cineva doar pentru a-mi face pe plac, apoi să îl las baltă? Îmi stă în putință, doar că nu vreau să se întâmple pentru prima dată cu o persoană pentru care nu simt nimic, o persoană pentru care nu mi-aș da viața, doar ca să o salvez pe a ei. Draco era acela- băiatul pentru care aș fi sacrificat orice, oricând, oriunde - doar să fie bine, să fie lângă mine și să fie fericit.

     Imaginea în care el era deasupra mea sărutându-mi gâtul, și lăsându-și amprenta pe acesta - doar ca să știe toată lumea că îi aparțineam , îmi trezește un fior, făcându-mi parul de pe mâini să se ridice.

     Îl vreau al naibii de mult înapoi.

    
     Stau și admir toate florile din grădina conacului, gândindu- mă la viața mea - ce am făcut să merit asta? -. Sinceră să fiu, nu știu exact ce s-a întâmplat între mine și Draco, care dintre noi s-a îndepărtat primul și care din noi nu a mai iubit îndeajuns de mult.

     Evenimentul din seara asta este unul foarte important pentru părinții noștri, miniștrii din patru țări diferite vin să discute despre afacerile vrăjitorilor si eficiența legăturilor strânse dintre fiecare țară - afaceri -. Eu împreună cu Draco o să apărem braț la braț printre invitați, zâmbind fals și prefăcându-ne cât mai bine că încă suntem apropiați, că încă ținem unul la altul. Încă țin la el și vreau ca și el să țină din nou la mine, să fim fericiți și îndrăgostiți așa cum eram înainte. 

𝑫𝒐𝒂𝒓 𝑨 𝑳𝒖𝒊  ♡ || 𝐃.𝐌.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum