𝑫𝒐𝒂𝒓 𝑨 𝑳𝒖𝒊 ♡ || 𝐃.𝐌.

"Te iubesc!" »ℂ𝕒𝕡.45«

Mă aflu de trei ore în biblioteca conacului, am încercat să citesc peste cinci cărți doar ca să aflu totul despre ucideri. Se pare că nu este atât de ușor să ucizi pe cineva fără să rămâi cu traume. Faza agoniei este cea mai cruntă, trebuie să îți privești în ochi victima în timp ce încearcă să alunge moartea. Contactul vizual dintre victimă și ucigaș este important dacă fapta care a fost comisă nu a fost într-adevăr dorită, victima moare știind că cel puțin o persoană a privit-o în ultimele sale clipe de viață, iar sufletul a părăsit-o cu grabă. Asta am reținut, nu am găsit destule informații care să mă ajute să mă pregătesc, dar sper că Mattheo se va răzgândi în momentul în care mă va vedea că vreau să o fac, sper.

Nu am fost crescută pentru a ucide, familia mea m-a învățat numai lucrurile bune ale vieții, acum când mă gândesc la asta mă întreb cum au știu ei care sunt părțile pozitive în a fi un vrăjitor normal, Voldemort le-a răpit libertatea și fericirea în momentul în care au devenit Devoratori. Totuși am apărut eu în viața lor, iubirea dintre ei nu s-a stins odată cu lucrul desprețuitor pe care l-au făcut; poate până acum, un singur lucru îi poate despărți, iar acela sunt sigură că este conștiința. Faptul că l-au lăsat pe Mattheo Riddle să pună mâna pe mine o să le rămână etern pe conștiință, cel puțin până mor.

Mă uit la limbile ceasului de pe perete care indică ora cinci.

Draco.

Ultimele minute în care pot avea o discuție cu el.

Nu îl pot omorî. Este una dintre persoanele în care am avut cea mai mare încredere în de-a lungul anilor, este chiar singura persoană căreia m-am deschis complet arătându-i părțile pozitive și negative din mine. M-a acceptat, m-a suportat atâta timp, deoarece și el era în aceeași situație. Ne-am înțeles reciproc, ne-am susținut reciproc și mai important decât toate la un loc iubirea dintre noi a fost reciprocă am putut simți asta în urmă cu câteva nopți atunci când am lăsat garda jos și mi-am permis să mă las pe mâinile lui, mâini a căror atingere nu o voi mai simți pe pielea mea. A fost blând și a avut grijă să nu mă rănească în niciun fel.

Nu îmi pot închipui bagheta mea la gâtul său cum spun singurele cuvinte care îmi pot alunga fericirea. Avada Kedavra poate schimba totul, trecutul, viitorul și prezentul. Trecutul îl poate influența parțial, deoarece îmi rămân amintirile pe care le-am avut cu el, iar vraja asta blestemată mi-l răpește din forma sa fizică.

Probabil îl iubesc, dar nu sunt convinsă, nu am fost obișnuită cu sentimentul acesta prin urmare doar constat că ceea ce simt pentru el este iubire. Altceva nu ar putea fi. Nu țin la el ca la un prieten, țin mai mult. Îl văd mai mult.

Încă pot simți fiorii pe care mi provoca când se uita la mine încă de când eram mici. Acum doi ani mi-am dat seama pentru prima dată ce influență are asupra mea, atunci a fost momentul în care am știut că prietenia noastră nu o să țină până la nesfârșit, atracția unul față de celălalt va schimba relația dintre noi.

✦✧✧✧✧✦

Am intrat în sala de întâlniri din conac și l-am văzut pe Mattheo stând în vine mângâind-o pe cap pe Nagini. S-a ridicat în picioare, stând într-o postură dreaptă cu ochii către mine. Mi s-a pus un nod în gât când i-am văzut zâmbetul arogant jucându-i-se pe buze. Plănuiește ceva, pot să îmi dau seama de asta după modul în care ochii îi licăresc.

Nu am o presimțire prea bună despre ziua de azi.

Îmi face semn să vin spre el în timp ce intră pe o ușă neagră din colțul încăperii. Ezit să îmi mișc picioarele, parcă s-au ancorat în podeaua de marmură, ne mai lăsându-mă să înaintez spre acel om.