Scarlett Malfoy

3.Enigma

Imediat cum descui ușa camerei și intru înăuntru, Harry mă lipi de perete.

-Ce vrei de la mine? De ce ai început să te porți dintr-o dată drăguț? vorbi acesta răspicat

Ce tupeu pe el. Dintr-o singură mișcare aș putea să-i rup mâna. În schimb, mă uit la el. Șuvițe rebele din părul negru ondulat îi cădeau pe față, lumina puțină a încăperii făcându-i ochii verzi să strălucească. După un moment de tăcere. îmi revin.

-Ușurel tigrule, te-ai enervat cam repede, nu crezi? îi răspund eu cu cea mai bună față de poker pe care o am

-Răspunde-mi. continuă băiatul

-Uite ce e, am o mică întrebare. Ai o iubită? încerc iar să schimb subiectul

Puțin surprins de întrebarea mea, strânsoarea lui se mai ușură, dându-mi ocazia să schimb pozițiile în doar o secundă. Acum, el stătea cu spatele lipit de perete, eu în fața lui, ținându-l în loc.

-Nu. Dar tu ai iubit. răspunse într-un final acesta

Îi zâmbesc jucăuș, și îmi continui manipularea

-Pff, cine, Matteo? Neah, e doar un prieten.

-De-asta îl sărutai mai devreme? îmi reaminti el

-Se pare că m-ai urmărit îndeaproape Potter, așa-i? îl tachinez eu. Ei bine, suntem prieteni cu beneficii, dar tot prieteni.

Tocmai când acesta deschidea gura să răspundă, se auzi o bătaie în ușă, urmată de vocea lui Matteo

-Scar, ești acolo?

Mă îndepărtez repede de Harry, încercând să vin cu o soluție de moment

-Rahat...ascunde-te în baie, repede! îi șoptesc eu

Nestând pe gânduri, acesta fugi în baia dormitorului, încuind ușa în urma lui

-Scarlett? se auzi din nou vocea lui Riddle

-Da, sunt aici! îi răspund eu, lăsându-l să intre

-Te-am văzut plecând de la petrecere, voiam să văd dacă ești bine

-Da, da, n-am nimic, numai că un idiot mi-a murdărit rochia. zic eu, accentuând ultima parte, astfel încât să fiu sigură că Potter o aude

-Ei bine, arăți bine și așa. mă complimentă băiatul, apropiindu-se de mine și luându-mi fața în mâinile lui

Căldura familiară a acestuia mă învălui, creând o senzație plăcută. Observând că mă lăsam bătută în fața acestui sentiment, Matteo mă sărută pe frunte, apoi pe buze, apoi pe gât...

-Matteo, sunt obosită și tu miroși a alcool.

-Când te-a împiedicat asta vreodată? mi-o reproșă acesta

Adevărul este că niciodată. Și nici acum nu mă împiedica asta, ci faptul că aveam alt băiat ascuns în baie. Încercând să controlez situația, îl mai sărut odată pe buze și îi spun ce știu că vrea să audă

-Știi că te iubesc, bine? Dar nu mă simt în stare în seara asta.

-Bine. acceptă în final acesta

Huh, mai ușor decât credeam.

-Eu mă duc să fac un duș. anunță el, îndreptându-se spre baie

-Nu, nu! intervin eu repede. Ăm, dușul meu e stricat, trebuie să chem un spiriduș de casă să îl repare.

-Mă pot uita eu la el, se oferi Matteo

Al naibii de politicos mai poate fi. Trebuie să scap cumva de el.

-Nu e nevoie, serios. Și, um, aș vrea ca în noaptea asta să dorm singură, dacă nu te superi.

Vizibil derutat de comportamentul meu, Matteo dădu din cap în timp ce eu îl dădeam afară.

-Te iubesc! adaug eu repede înainte să îi trântesc ușa în nas

Cu un oftat, mă așez pe marginea patului în timp ce Potter iese din ascunzătoare

-Un imbecil ți-a distrus rochia, huh? mă tachină el cu un zâmbet

Îmi dau ochii peste cap, ridicându-mă și verificând dacă nu cumva Matteo încă mai era pe hol.

-Drum liber Potter. îl anunț eu

Însă acesta nu părea gata să plece

-De ce trebuia să dormi cu el în pat? începu acesta interogatoriul

-Drum liber. repet eu

-De ce-

-Pui cam multe întrebări, nu crezi? i-o tai eu, vizibil iritată

Una era să încerc să îl păcălesc, alta era să se bage în problemele mele personale. Un singur pas greșit și n-o să iasă bine pentru el.

-O să aflu eu, Enigma.

-Enigma? bufnesc eu în râs

-Da, Enigma, pentru că ți totul ascuns în tine. Dar eu voi fi cel care te va descoperi. explică acesta

-Pleacă Potter. spun, cu un surâs

Cu o privire amuzată, băiatul părăsi încăperea, pașii lui răsunând pe tot holul. Închizând ușa cu un zâmbet, realizez că plecarea lui Riddle chiar însemna că va trebui să dorm singură.

-O să fie o noapte lungă...murmur eu.