Scarlett Malfoy

17. Revino la mine

Intrând în uriașă sală unde se ținea balul, dau de o mare de elevi îmbrăcați elegant, care dansează, râd și mănâncă din bufetul pregătit pentru noi. În depărtare, puteam observa cum Slughorn îl prezenta pe Potter unor alți doi bărbați, în timp ce Ginny asculta discuția lor.
Pășesc pe podeaua de marmură, tocurile mele făcând niste sunete ce captează atenția tuturor. Mii de ochi erau acum asupra mea și a lui Longbottom, care deja se intimida. Singurul care nu se uita era Potter. Mă evita cu toată strădania. Iar eu voi schimba asta cu orice preț. Trebuie cumva să îl fac din nou să aibă încredere în mine, sau planul se va duce dracului.

-Haide Neville! îl trag eu pe băiat după mine, până la bufet, de unde iau un pahar de firewhisky.

-Mă mir că ne lasă cu alcool. se auzi vocea lui Matteo din spatele meu

Dau din cap, aprobând, dând lichidul înțepător pe gât.

-Fără parteneră Riddle? îl tachinez

-Poate că aș fi avut cu cine să vin dacă fata pe care o iubesc nu mi-ar fi vorbit de parcă sunt un gunoi. mi-o tăie el

-Te-am avertizat să pleci. V-am avertizat pe toți. Dar nu, a trebuit să faceți pe eroii, și unde s-a ajuns? Nicăieri! Eu sunt Scarlett, nimeni nu s-a jucat cu mintea mea! răbufnesc eu

Dându-și ochii peste cap, Matteo luăm un pahar și se îndepărtă de mine. Neville se uita stânjenit.

O muzică de bal, alertă, umplu toată sala. Multe cupluri se adunară în mijloc, și începură să danseze. Îl caut cu privirea pe Harry, dar descopăr că nu valsa cu Ginny, ci stătea în spatele camerei, privind cum roșcata se distra împreună cu Luna Lovegood.
Știam că Longbottom vrea să danseze, mereu repeta pașii înainte de fiecare bal.

-Dansăm? îi sugerez lui Neviile, încercând însă să îi atrag atenția lui Potter

Melodia era lentă la început, pașii noștrii fiind înceți. În timp însă, ritmul se accelera. Neville încercă să mă învârte, dar, fix când trebuia să mă prindă din nou, mă împiedic și cad pe spate.
Două mâini sigure mă prinseră însă de talie, melodia ajungând în punctul culminant. Ridic privirea, și dau de ochii verzi, bine cunoscuți.

-Enigma. rosti băiatul

Nu zic nimic, pierzându-mă în căldura corpului lui, senzația mâinilor sale pe talia mea dându-mi fluturași.

Melodia răsuna încă vag, în timp ce eu și Harry dansam în coordonare perfectă.

-Toată lumea se uită la noi...îi șoptesc eu

-Lasă-i să se uite. murmură în schimb el

Continuăm să valsăm, pierduti în ochii celuilalt. Când melodia se sfârșii, băiatul se apripie și mai mult de mine, unindu-si buzele de ale mele. Pentru moment, sunt surprinsă, dar după, senzația familiară puse stăpânire pe mine. Când închid ochii, sute de imagini îmi trec prin cap, sute de amintiri, și o voce predomină.

"Revino la mine" aud eu glasul celui din fața mea

Când deschid ochii, stiam tot. Stiam ce mi-a făcut Snape, stiam ce le-am zis tuturor, stiam ce greseala imensă am comis.

-Foudre...șoptesc, plină de regrete

Acesta îmi luă fața în mâinile lui.

-Enigma...Merlin, ti-ai revenit! Chiar ti-ai revenit! zâmbi el

-Cent quarante-trois. spun eu, strângându-l în brațe