Scarlett Malfoy

28. Numele meu e Scarlett

–CRUCIO! strig eu, îndreptându-ma în ultima secundă spre tata

Acesta căzu pe jos, urlând din cauza durerii.

–Asta e pentru tot ce mi-ai făcut.

Lupin se apropie de mine, vizibil speriat

–Scarlett...
–Asta e pentru tot ce i-ai făcut fratelui meu! spun eu, intensificând vraja
–Scarlett, se apropie de punctul limită. Opreste-te...mă avertiză Remus

Dar nu iau în seamă vorbele lui, și mă apropii și mai mult de tata

–Asta e pentru toți oamenii pe care i-ai rănit. zic eu, ducând vraja la puterea ei maximă

Mereu mi s-a spus că acest blestem este alimentat de ură. Și la mine această ură exista din plin. S-a ascuns în inima mea încă de când m-a pedepsit prima dată cu lovituri, și a ajuns la maxim când a încercat să mă manipuleze în al omorî pe Lupin. Nu mai simt nimic altceva pentru omul ăsta înafară de ură. Țipetele lui de durere îmi provoacă o oarecare satisfacție macabră.

Punându-mi o mână pe umăr, fostul meu profesor mă trezi oarecum la realitate. Nu vreau să fiu cea care își omoară propriul tată, oricât de mult ar merita.  Las bagheta în jos, oferindu-i milă celui din fața mea.

–Ciara...șopti Lucius

Mă aplec de-asupra lui, și, exact cum a făcut si el cu mine, îl lovesc direct în coaste.

–Numele meu e Scarlett. îi reamintesc eu, ridicându-mă și lăsându-l acolo

În jurul nostru, lupta se sfârșise. Strigătele tatei și curajul celor de la nuntă i-au făcut pe devoratori să plece. Familia Weasley mă privea dintr-un colț, putin înfricoșată, dar cel mai probabil mândră. Mândră că în sfârșit mi-am înfrânt cea mai mare frică.

–Îi voi trimite un patronus lui Harry. Trebuie să știe că toți suntem bine. rosti într-un final domnul Weasley

Dau din cap, încuviințând.

–Cu el ce facem...?
–Îl trimitem înapoi. răspunse Lupin
–A vrut să te omoare!
–Știu
–Nu-l putem lăsa liber! El ne-ar tortura pe noi!
–Noi nu suntem ca el, Scarlett. Noi suntem mai buni. Suntem oameni.

Cu o mișcare de baghetă, Lupin îl ridică pe Lucius de pe jos.

–Faci tu onorurile?
–Cu plăcere. răspund eu, făcând câțiva pași către cel ce ne privea cu spaimă. Pleacă, și să nu te mai întorci. Dacă te mai văd vreodată....Nu mai scapi. Nu sunt fiica ta și nu ai fost, nu ești și nu vei fi tatăl meu.

Privindu-mă în ochi, Lucius Dispăru. Ministerul era acum condus de Voldemort. Noi vom fi la mila lui. Milă pe care cu siguranță nu o are. Iar Foudre....nici nu stiu unde e. Nu stiu dacă e bine, dacă a scăpat...

–Scar? Ești aici?

O voce cunoscută se auzi de la intrarea cortului. Fug către el, strângândul tare în brațe.

–Ești bine...Merlin, chiar ești bine! Când am văzut că nu am ajuns la timp, am crezut că....
–Sunt bine Matteo. Nu se poate spune acelasi lucru despre Lucius, dar eu sunt bine. De ce ai venit?
–Am auzit despre atac. Tata nu a vrut să-mi spună, zicea că o să te avertizez...Când am auzit, am venit cât de repede am putut.
–Și Draco...?
–A rămas la conac. Am încercat să-l conving dar...a zis că-
–Că din familia Malfoy nu scapi niciodată. Știu. Îi va veni mintea la cap cândva...sper numai să nu fie prea târziu atunci.

Luându-mi fața în mâinile lui, băiatul se uită câteva secunde la cicatrice, apoi mă sărută. Rămân surprinsă un moment, vrând să fac câțiva pași în spate, dar nereușind. Senzația îmi oferea confort, siguranță, și chiar dacă voiam să mă îndepărtez, gândul meu fiind la Potter, corpul nu mă lăsa.

O tuse din spatele meu ne făcu să ne îndepărtăm.

–Oh, da, scuze...Presupun că vă știți, atât timp cât ai fost profesorul nostru...
–Domnule Lupin! se miră Matteo
–Riddle. Văd că voi doi ați rămas tot la fel de...apropiați. răspunde bărbatul, aruncându-mi o privire dezamăgită.
–Poate rămâne la noi? A fugit de la tatăl lui și...
–Vom vedea. E mult mai greu să îl ascunzi pe băiatul lui Voldemort, dar vom găsi o soluție și pentru asta.
–Mulțumesc domnule!
–Poți să-mi spui Remus.
–Bine domule, adică....Bine Remus.

Zâmbesc când îl văd pe Matteo atât de emoționat, si pe Remus amuzat de comportamentul lui. Pentru moment, grijile mele se risipesc, fiind între două persoane importante pentru mine, dar cea mai importantă dintre toate lipsea de data asta. Trebuie să îl găsesc. Nu pot să îl aștept să salveze lumea. Trebuie să fiu lângă el.