Scarlett Malfoy

21. Lașă

Făcându-mi loc printre elevii și devoratorii morții care luptau, ajung impreuna cu Snape și tata în curtea castelului

Mă opresc și mă uit spre turnul de astronomie. Elevi plângănd se strânsera în jurul trupului bătrânului, McGonagall încercând să facă ordine. Simt că inima mi se frânge în două când o văd pe profesoara de altfel dură ștergându-si lacrimile. E numai vina mea. Puteam sa nu o fac. Ar fi trăit mai mult. Ar fi fost altceva.

–Haide Scarlett, te vor omorî dacă vei rămâne! exclamă tata

Stiu ca e adevarat. L-am omorât pe cel ce le-a fost model. Pe cel ce mereu ne-a ajutat, pe cel ce mereu a fost bun cu noi. E normal ca toti să mă privească așa.

În urma mea, îi văd pe Draco și Matteo. Aleargă cu toată forta spre noi, lupta fiind spre final.
În spatele lor, la câțiva metri departare, Harry. Pare mai hotărât ca nicioadată.

Îmi întâlnește privirea, spulberându-mi toate speranțele. Credeam că mai am vreo șansă să mă iubească, să mă ierte. Dar de pe fața lui se intelege că este imposibil.

Îl iau pe fratele meu de mână și încep să alerg spre poartă.

–Mai repede! ne avertizează Snape
–Haide Scar! strigă și Riddle

Dar Potter ne prinde din urmă. Când vrea ceva, o face. Stiu asta pentru că și eu sunt, sau eram, la fel ca el. Mă opresc in fata lui. M-am săturat să fug.

–Cruciatus! mă surprinde acesta

Îi blochez cu ușurință vraja, dar totul parcă se oprește în loc. A folosit blestemul pe mine. Acel blestem. Acel blestem pe care îl folosește tata, acel blestem pe care știe că l-am îndurat atâția ani.

–Incarcerata! strigă el din nou

De data aceasta, Matteo opreste vraja băiatului. S-a întors după mine. Măcar el...

–Impedimenta! repeta Harry

Mă apăr și de data asta, făcându-l și mai nervos.

–LUPTĂ! LUPTĂ ÎNAPOI! EȘTI O LAȘĂ!

LAȘĂ? Zău așa! Dacă ar știi câte am făcut pentru el! Nu își permite să mă facă lașă! Sunt Scarlett Malfoy, Enigma, și am trecut prin atâtea!

Cu o mișcare de baghetă, îl fac pe băiat să se împiedice și să cadă.

–Să nu mai spui vreodată că sunt o lașă! mă răstesc eu

Din spatele meu, o rază de lumină roșie îl lovește. Tata.

–Nu! Nu îl lovi! îmi dau seama imediat de ce zic, și mă corectez. Este al Lordului Întunericului, noi nu-l putem atinge!

Privindu-mă nervos, tata merge inainte, lăsându-mă pentru a nu știu câta oară singură.

–Ai spus că mă vei iubi. Mă vei iubi orice ar fi. murmur eu
–Am mințit. Cum ai mințit și tu de atâtea ori! SPUNE MALFOY, PARTE DIN MISIUNEA TA A FOST SĂ MĂ CUCEREȘTI, AȘA-I?! țipă Potter

Nu răspund. Nu pot să îi răspund. Alte lacrimi sărate amenință să curgă, și trebuie să mă abțin. Mă uit la sacoul costumului meu și realizez că toată mâneca e pătată de sânge. Din fericire, e sângele meu și nu a altcuiva. Umărul drept rănit de tata trebuie bandajat de urgență.

–Și tăcerea e un răspuns. continuă Foudre, nesesizând sângele uscat ce mă acoperă

Uitându-mă încă o dată la el și presându-mi umărul în încercarea de a opri sângerarea, șoptesc o ultima idee: "Am făcut-o pentru tine".

Uitându-se când la fața mea, când la brațul rănit, băiatul lasă bagheta jos. E șansa mea. Îmi dă voie să plec, fără o luptă mai aprigă între noi. Dau din cap, multuindu-i astfel și o pornesc în urma lui Lucius, cu Riddle în spatele meu.

Las în urmă Hogwarts-ul, copilăria mea. Dar, mai dureroasă este părăsirea  persoanei care înseamnă totul pentru mine.