Scarlett Malfoy

9. Alt secret

–Foudre! îl stirg eu, prinzându-l din urmă

Acesta se întoarse, curios.

–Ce ți-a spus Snape?

–Eu...păi...mi-a spus că...să am grijă cu cine umblu și că următoarea dată când mă vede făcând așa ceva îmi va da detenție o lună. Avantajul de a fi cea mai bună la poțiuni din anul 7.

Acesta îmi zâmbi, luându-mă de mână

–Enigma, spune-mi că mai devreme nu a fost o greșeală.

Doar cu aceste vorbe, Harry îmi făcu îmi inima să o ia la galop.

–Vino cu mine. îi spun, luând-o spre camera mea

Acesta mă urmă în liniște, vizibil emoționat. De fiecare dată când avea emoții își trecea mâna prin păr și roșea. Nu mă întrebați de unde știam asta.

Imediat cum intrăm, mâinile lui se înfășoară în jurul taliei mele. Îi zâmbesc, degetele mele jucându-se cu firele lui de păr crețe de la spatele capului. Se uita la mine cu aceeași privire pe care o avea Matteo în situații de genul. De ce toți se uită la mine cu atâta iubire când tot ce le pot oferi e durere?

–Hai să reluăm de unde am rămas. zise acesta

Într-o secundă, buzele lui le atinseră pe ale mele. Era ceva complet nou. Da, am mai sărutat poate sute de băieți, dar Harry... Harry era ceva diferit. Se simțea ca și când ar fi fost ce trebuia, ca și când prima dată când îl sărut pe el va fi și ultima dată când sărut alt băiat.

Despărțindu-ne din cauza lipsei de aer, băiatul își lipi fruntea de a mea.

–Ești atât de frumoasă...îmi șopti acesta

Mii de fluturași îmi zburau prin stomac. Avertizarea unchiului Sev parcă răsuna în străfundul minții mele, dar tot ce mă interesa acum era cel din fața mea. Știam că Matteo nu va veni în seara asta să doarmă cu mine. Știa acum de planul meu, și era suficient de deștept să știe că Potter va rămâne cu mine în noaptea asta. 

Așezându-ne în pat, băiatul mă luă în brațe. Se juca cu părul meu în timp ce eu îmi odihneam capul pe pieptul lui. Știam că trebuia să îi spun, să îl avertizez.

–Foudre...eu...să știi că am coșmaruri noaptea. Coșmaruri destul de rele.

–De ce? întrebă suspicios el

–Nu pot să-ți spun de ce....

–Un alt mister de-al tău, huh?

–Un mister pe care îl vei descoperi, dar cu timpul. Promit

Se lăsă o liniște profundă. Dar nu genul ăla de liniște stânjenitoare, ci o liniște comfortabilă. Pleoapele începeau să mi se închidă, căldura și siguranța oferită de Harry ajutându-mă să adorm mai repede decât de obicei. Tocmai când treceam în lumea viselor, îl aud pe Harry șoptindu-mi "Vei fi bine. Sunt aici, și voi avea mereu grijă de tine". Știam că a zis asta crezând că dorm, dar asta îmi umplu inima de bucurie.

–O vei face! Îl vei conduce la noi, sau altfel vei plăti costul! răsună vocea lui Bellatrix

Sufrageria conacului Malfoy era friguroasă, doar patru persoane în ea. Eu, Bella, tata și Draco. Bagheta mătușii mele era îndreptată spre fratele meu. Cu fiecare pas pe care încercam să îl fac spre ei, distanța dintre noi parcă se mărea.

–Cruciatus! zise Bellatrix cu un rânjet pe față

Draco căzu la pământ, un urlet de durere zgâriindu-mi urechile

–LASĂ-L ÎN PACE!

Încerc să fug spre ei, dar exact ca mai înainte, parcă totul se depărtează de mine.

–LASĂ-MI FRATELE ÎN PACE! urlu eu din nou

Însă femeia nu se oprea. Țipetele lui Draco îmi sfâșiau inima

–SCAR, TE ROG! SCARLETT! repeta în continuu acesta

Râsetele malefice ale tatei și ale mătușii mele întunecau lumea din jurul meu. 

–DOAR LASĂ-MI FRATELE ÎN PACE! DOAR LASĂ-L PE EL ÎN PACE! încercam eu să opresc totul. TE ROG! OPREȘTE-TE! TE ROG BELLA, OPREȘTE-TE! urlam eu, fiecare rămășiță a sufletului meu rupându-se în două. Lacrimi fierbiți îmi curgeau pe față, și tot ce mă rugam în minte era ca cineva să oprească calvarul acesta. Cea mai mare frică a mea era aceea de a nu reuși să-mi protejez fratele, și acum, totul se întâmpla fix în fața mea.

–O FAC! O FAC, DOAR DĂ-I DRUMUL LUI DRACO!

Mă ridic imediat, plină de transpirație și cu respirația sacadată.

–Enigma, liniștește-te. E doar un vis, sunt aici. se auzi vocea lui Harry

Îmi luă fața în mâinile lui, degetele lui ștergându-mi lacrimile. 

–Este totul bine. repetă el

Visul păruse mai real ca niciodată. Doar prezența lui Harry îmi reamintea că nu fusese adevărat. După zeci de minute, reușesc în sfârșit să-mi revin puțin.

–Te-am trezit, e vina mea, scuze...eu...

–Nu trebuie să-ți cer scuze pentru tot. Sunt aici pentru tine, dacă nu aș fi vrut să te ajut, aș fi plecat de mult. mă asigură băiatul

Știu că îl speriasem. Aceeași reacție a avut-o și Matteo prima dată când a avut de a face cu coșmarurile mele. De aceea dormea cu mine mereu, de frică că, lăsată singură, o să înnebunesc doar din cauza lor.

–I-ai spus de multe ori numele lui Draco...

–Nu pot să povestesc acum. Putem doar să stăm așa?

Băiatul dădu din cap, trăgându-mă și ținându-mă strâns la pieptul lui.