Scarlett Malfoy

30. Ne reunim

Sar peste discursul de director al lui Severus și merg direct spre vechea mea cameră. 

–Oh, ce bucurie! Uite peste cine dăm, dragă frățioare! mă întâmpină vocea stridentă a lui Alecto Carrow, urmată de râsetul fratelui ei, Amycus.

–Alecto. Amycus. îi salut eu dur, încercând cumva să găsesc o soluție de a trece de cei doi și a intra in cameră

–Scarlett, draga noastră Scarlett! continuă bărbatul. Știai că elevii nu au voie să lipsească de la discursul directorului?

–Nu, mulțumesc totuși de informație. De când s-a stabilit asta?

–De când noi am preluat controlul școlii ăsteia patetice. 

Înghit în sec la rânjetul pe care mi-l afișează cei doi. Nu e de bine. Sunt singură și încolțită. 

–Spre ușurarea mea, Severus Snape este chiar nașul meu. Mă grăbesc să ajung în cameră, dacă nu vă deranjează să vă dați din fața ușii.

–Nu fără să îți oferim un cadou de început de an. Haide Alecto, îți dau ție onoarea de a i-l înmâna!

–Cruciatus! râse fata, țintind bagheta spre mine

Din nefericire pentru ei, m-am obișnuit îndeajuns de mult cu acest blestem. Acum, durerea e mult mai mică ca înainte. Mă rezem de perete, scrâșnind din dinți și nelăsând niciun suspin sau geamăt de durere să iasă.

–De ce nu merge?! DE CE? se enervează femeia

Chicotesc încet, închizând ochii pentru o secundă

–Am fost crescută de Lucius. La ce te așteptai? 

Lăsând bagheta în jos, Alecto se apropie de mine și îmi șopti nervoasă.

–Lordul Voldemort îți trimite salutări, trădătoare-o. spuse ea, accentuând ultimul cuvânt

Trecând pe lângă mine, cei doi pleacă spre marea sală.

Îmi descui ușa, trântind-o în urma mea. Nu se poate ca Hogwarts-ul să sufere sub conducerea ăstora doi. Mi s-a promis protecție, siguranță, și dacă ei nu mi-o pot oferi, mi-o voi obține singură. Am un plan.

Știind că acum toți erau la bufetul de început de an, mă strecor până la cel mai folosit coridor de elevi în drumul lor spre ore. Poate că n-am făcut parte din prima așa zisă armată a lui Dumbledore, dar eu o voi înființa din nou. 

"Armata lui Dumbledore caută noi recruți" scriu eu cu roșu pe unul din pereți. Dacă frații Carrow vor război, vor avea război. 

Narează Harry

De la plecarea lui Remus, stau cu gândul numai la ea. Am așezat scrisoarea în cel mai sigur loc posibil, dar asta nu mă liniștește. Știu că e înapoi la Hogwarts, și știu că Snape e director. Nu e în siguranță. 

–Pământul către Harry! strigă Hermione la mine

–Da. Sunt aici. Despre ce vorbeam...?

–Despre planul de a intra in minister. Serios? Faci asta de când am plecat, fii măcar puțin atent! se enervează ea

–Scuze Mione, dar-

Și atunci îmi aduc minte.

–Trebuie să-

–Harry!

–Scuze, dar-

–Nu pleca acum!

–Revin intr-o secundă!