Scarlett Malfoy

31. De ce mie?

–Bagheta mai sus! îi explic eu unui elev din anul doi de la Hufflepuff

Camera necesităților este mai plină ca niciodată. Toții foștii elevi din armata lui Dumbledore s-au reunit, acceptând și noi membrii. În ultimul timp, m-am concentrat pe a le face probleme fraților Carrow, împreună cu Fred și George, și uneori, Longbottom. Mi-am dat seama câte am în comun cu Fred, mai mult sau mai puțin, și îmi petrec mult timp liber cu el. E un prieten destul de bun atunci când ai nevoie de cineva.

–Crezi că ar trebui să trecem la vrăji mai avansate? mă întrebă Neville în timp ce urmăream cum ceilalți exersau Stupefy

–Ce zici de Incendio?

Dând din cap, Neville îi chemă și pe gemeni. 

–Trecem la Incendio. le spuse el. Scarlett, i-ai tu pe cei de la Hufflepuff, eu pe cei de la Ravnclaw și-

–Fred și eu pe cei de la Gryffindor. Am înțeles. zise George

Mă întorc pentru a-i chema pe toți de la Hufflepuff, când, o bătaie în ușă mă întrerupe. Inima începe să-mi bată atunci când aud vocea care strigă de afară.

–Scarlett, știu că ești acolo! răsună vocea directorului

Mii de perechi de ochi se îndreptară spre mine speriați. 

–Vreau să am o discuție cu tine! continuă Snape

–Neville, planul de urgență, acum! șoptesc eu

Dând din cap, băiatul le făcu semn celorlalți, și, în câteva secunde, camera necesităților îi ascunse pe toți, camuflându-i după o perdea imensă. 

"O cameră de relaxare" îmi doresc eu, și totul se schimbă. Acum, camera avea o canapea, cești pline cu firewhisky sau ceai și un șemineu.

–Scarlett, nu mă face să-

Deschid ușa și dau nas în nas cu nașul meu.

–Profesor Snape.

Împingându-mă la o parte, intră în cameră, examinând-o cu privirea.

–Ești singură?

–Normal că da. încerc să mint eu pe un ton neutru

–Ciara, trebuie să îți dau ceva.

–Nu mulțumesc.

–Nu e un cadou. E obligatoriu

Oftez, evitându-i privirea

–Lupin-

Îl opresc cu un gest din mână. 

–Dacă vrei să îl insulți și tu, nu ascult.

–Atunci sar peste prima parte a discursului. Poftim. zise el dându-mi o mică sticluță, cu un strop de apă înăuntru

–O lacrimă? 

–Folosește-o. 

Nemaizicând nimic altceva, ieși din cameră trântind ușa în spatele lui.

–E liber. zic eu după ce îi aud pașii lui Snape îndepărtându-se

–Mai bine se întoarce fiecare în camera lui. zise Neville când toți ieșiseră din ascunzătoare

Aprob, pierdută în gânduri.

–Scarlett? aud vocea lui George dinspre ușă

–Duceți-vă înainte. 

Întorc sticluța pe toate părțile, gândindu-mă la ce aș putea face cu ea.