Scarlett Malfoy

34. Mă revanșez

–Hermione! strigă Harry
Ajungem inapoi la cort, de unde Hermione iese speriată de strigătul lui. Se vede ca abia s-a trezit.  Eu și Ron ne păstrăm distanța cât Harry se apropie de ea și înfige sabia în pământ. Soarele abia începe să răsară.

–E totul bine? întrebă fata
–E bine. Defapt, mai mult decât bine.

Atunci, acesta se dă putin într-o parte, și Granger ne observă pe mine și Ron.

–Bună. îi zâmbesc eu
–Hey...murmură și Ron

Cu pași rapizi, fata se apropie de el, si, tocmai când credeam că îl ia in brate sau îl sarută, îl pocnește.

–Hey...Ouch! strigă Ron

–Ești...*lovitură*...un...*lovitură*...complet...*lovitură* nesimțit...*lovitură* RONALD WEASLEY! strigă ea, pocnindu-l în continuare

Apoi, se întoarse spre Harry

–Unde îmi e bagheta?! Harry, dă-mi bagheta! strigă ea

–Um...Nu stiu unde e...mormăi Potter, cu mâna în buzunar, chiar pe baghetă. 

–Harry Potter, dă-mi acum bagheta! țipă în continuare Hermione

–Cum se face că el are bagheta ta? întreb eu confuză

–Nu contează de ce imi are bagheta- Ce e aia? se opri ea

Se holbă la medalionul făcut praf din mâna lui Harry.

–L-ați distrus?

Uitându-se la mine, îi fac semn spre Ron.

–El a făcut-o.

Intorcandu-se spre roșcat, observă și sabia înfiptă în pământ.

–Și cum exact ați făcut rost de sabia lui Gryffindor?
–E o poveste lungă...murmură Harry

Încă nervoasă, fata se gândi câteva secunde, apoi îl privi din nou pe Weasley.

–Să nu crezi că asta schimbă ceva.
–Sigur că nu schimba nimic. Doar am distrus un nenorocit de Horcrux! De ce ar schimba asta ceva?! Știi cât de greu mi-a fost să te aud zicând toate chestiile alea, să te văd cum îl-

Se opri, realizând greșeala.

–Să mă vezi făcănd ce? Ce s-a întâmplat acolo?

Amândoi băieții tăcură, așa că oftez și răspund eu.

–E o poveste lungă...

–Uite, am vrut să vin înapoi din momentul în care am plecat. Dar...nu stiam cum să vă găsesc...continuă Ron

–Și cum ne-ati găsit atunci? întrebă și Foudre

–Cu asta. spuse roșcatul, scoțând deluminatorul din buzunar

Confuză, fata ne făcu semn să ne așezăm în jurul mesei din cort

–Nu doar că stinge luminile. Nu stiu exact cum funcționează, dar de Crăciun...l-am pus pe Ron să-l folosească și...Am auzit voci. explic eu

–Voci?

–Vocile voastre.

–Pot să întreb ce am spus?

–Că îți e dor de mine...îi răspunde Ron

–Și tu la fel, Harry. Vorbeai de mine...zic eu

–Și atunci niște mingi mici de lumină au apărut. Și știam. continuă Weasley