Scarlett Malfoy

36. Trădătoare

În fața mea văd casa în care am crescut, și, pentru probabil a 1000-a oară, nu sunt fericită să mă întorc. În fața porții ne așteaptă Bellatrix, care se uită de sus în jos la mine, apoi îi dă părul la o parte lui Harry și încearcă să dea de cicatrice.

–Intrați. Îl aduc pe Draco...murmură ea

Greyback mă trântește pe podeaua rece împreună cu Ron și Hermione. Doar Harry rămâne în picioare. 

–Ei, Draco, avem nevoie de ajutorul tău. se auzi vocea lui Bella când intră din nou în cameră, cu fratele meu în spatele ei.

Aruncându-mi o privire necruțătoare, îl apucă pe brunet de păr și îi puse bagheta sub bărbie.

–Ei? Ei? El e? 

Între timp, mama și tata veniseră și ei, privind toată scena.

–Nu pot fi sigur...zise Draco, cu privirea în pământ

–Draco, uită-te mai atent, fiule! vorbi Lucius, apucându-l pe băiat de umăr. 

Realizând apoi că a zis-o prea dur, zâmbi puțin și continuă, pe un ton mai blând, dar complet fals.

–Dacă reușim să i-l dăm pe Potter Lordului Nostru, totul ne va fi iertat. Chiar și sora ta. Vom fi toți o familie din nou, înțelegi? 

Îi arunc o privire nemiloasă omului care zice toate chestiile astea, mințindu-l pe față pe fratele meu. Însă Draco nu se uită la mine și dă din cap, în semn că pricepe.

–Dar să nu uităm cine l-a prins cu adevărat, domnule Malfoy. interveni Greyback

–Îndrăznești să vorbești așa în propria mea casă?! se răsti Lucius, însă nu se îndepărtă de prețiosul lui fiu, ba chiar strângându-l mult mai tare de umeri

Mama făcu câțiva pași rapizi înspre el, și, blând, îl trase deoparte pe tata.

–Nu te sfii, dragă, vino mai aproape! spuse mătușa mea, luându-l pe Draco de mână și trăgându-l lângă Harry

–Acum, dacă nu este cine credem noi că este, nu îl putem chema pe Lord. Trebuie să fim absolut siguri.

Nemaiputând să rezist, scap un comentariu sarcastic.

–Căci chiar nu am vrea să vă omoare, așa-i? 

Primesc o palmă dureroasă peste față, dar măcar savurez fața lui Bellatrix la auzul vorbelor mele.

–Ce are fața lui? întrebă blondul, privindu-l direct în ochi pe Potter

–Da, ce are fața lui? întrebă și Bella

–Așa l-am găsit. Și pe el, și pe ăștia doi. explică vârcolacul, arătându-i pe Hermione și Ron. Probabil au atins ceva prin pădure...

–Nu, e o vrajă. Dați-mi bagheta ei, să văd care a fost ultimul lucru făcut cu ea. spuse mătușa mea, făcând semn spre mine

Trecând pe lângă mine, îmi apucă bagheta și râde de fețele lui Ron și Hermione. Apoi, observă în mâna unuia dintre bărbații care ne-au prins sabia lui Gryffindor.

–Ce e aia? De unde ai luat-o? întrebă ea, devenind din nou serioasă

–Era în cortul lor când am căutat. Presupun că pot să o păstrez acum. 

Îndreptându-și rapid bagheta spre el, îl aruncă în spate cu un blestem puternic, apucând sabia. Apoi, cu mișcări iuți ca vântul, îi imobiliză pe ceilalți, inclusiv pe Fenrir.

–Ești nebună?! strigă Lucius

–AFARĂ, IEȘIȚI AFARĂ! strigă femeia

Ridicându-se, bărbații ieșiră șchiopătând afară.