Scarlett Malfoy

1. Începutul

Un nou an la Hogwarts, anul 7. Poate vă întrebați de ce povestea mea începe acum. Răspunsul este simplu. Acesta va fi anul care îmi va schimba viața.

–Un Malfoy nu renunță. Vei duce misiunea la bun sfârșit, orice ar fi.

–Da, tată.

Misiunea. Era incredibil. Eu, Scarlett Malfoy, va trebui să stau cu pleava. Va trebui să îl am pe Harry Potter la degetul mic, și astfel voi recâștiga onoarea familiei mele în fața Lordului Întunericului. 

Peronul 9 și 3/4 era mai plin ca niciodată. Toată lumea aștepta emoționată trenul. Printre mulțimea imensă de oameni, eu și fratele meu ne căutam prietenii.

–Crezi că Matteo și Theodore se vor lua la bătaie și anul ăsta? glumi Draco

–Pot să pun pariu pe toată averea familiei noastre. răspund eu cu un chicot.

Împingându-ne și făcându-ne loc printre miile de vrăjitori, îi zărim, în final, pe Pansy, Matteo, Theodore și Blaise. 

–Scar, Draco, ați ajuns. ne salută Blaise

Pansy sări direct în brațele fratelui meu, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap. Theodore dădu din cap în semn de "bună", iar la final, Matteo mă îmbrățișă. 

Câteva explicații sunt necesare aici. Matteo și cu mine avem o relație specială. Mai simplu, ne putem numi prieteni cu beneficii. Tot Hogwarts-ul a vorbit despre noi în ultimii trei ani. Malfoy și Riddle, o relație de pomină. Fata devoratorilor morții împreună cu băiatul  lui Voldemort. Puțin m-a interesat.

Intrând în compartimentul nostru obișnuit, dăm de altcineva pe locurile noastre.

–Potter, ai face bine să-ți muți fundul. spuse dezinteresat Draco

–Și dacă nu am de gând? 

–Noi am venit primi aici. adăugă enervanta de Granger

–Părinții voștri nu v-au învățat că nu e bine să vă luați de persoanele nepotrivite ? întrebă Theodore

–A, da, ai tăi sunt morți Potter. râse Pansy de lângă mine

Vorbele tatălui meu îmi răsunau încă în cap "Vei duce misiunea la bun sfârșit, orice ar fi".

–Lăsați-l în pace. Haideți, ne putem găsi alt compartiment. acționez eu pe moment

Surprinderea se putea citi pe fața tuturor, dar nimeni nu mai zise nimic. Cu o ultimă privire plină de ură, fratele meu ieși pe holul trenului, urmat de ceilalți. 

–Scuze Harry. adaug eu, închizând ușa vagonului în spatele meu

–Ce a fost aia? mă întrebă în sfârșit Matteo când ne așezăm cu toții pe banchete

–Nimic. 

–Cum adică nimic? ridică blondul vocea la mine

–Nimic înseamnă nimic, Draco. Ați exagerat, atâta tot. spun eu lăsându-mi capul pe umărul lui Matteo

Acesta își înfășură mâna în jurul meu, degetele lui jucându-se cu firele blonde ale părului meu.

–Am auzit că de data asta Snape a fost pus ca profesor de apărarea contra magiei negre. rupse tăcerea Blaise

–Era și momentul. Se milogise prea mult la Dumbledore pentru postul ăla. răspunse batjocoritor Theo

Nu zic nimic, ci doar îmi închid ochii, încercând să meditez la tot ce am de făcut anul acesta. Următoarea dată când îi deschid, eram deja aproape de Hogwarts. 

–Scar, trezește-te. mă înghionti ușor Matteo

Mă ridic, pregătindu-mi cufărul.

–Ești tăcută încă de la faza cu Potter. Sigur ești bine? se asigură Pansy

–Da, Pans, n-am nimic. 

Dar comportamentul meu arăta altceva. Lăsasem planul să mă copleșească, iar ceilalți au început să observe că ceva nu este în regulă. Trebuia să îmi revin, sau vor afla.

–Revenind la Snape, oare cine a venit în locul lui? încerc eu să mă comport normal

–Vom afla astăzi. Acum trebuie să coborâm. zise fratele meu

Trecând pe lângă compartimente, ochii mei albaștrii se întâlnesc cu unii verzi, ce mă priveau atent.

–Vi? mă întrebă Theo când văzu că mă opresc

–Merge-ți înainte, vă prind eu din urmă

Apropiindu-mă de compartiment, Harry deschise ușa

–Malfoy, spuse acesta uitându-se fix în ochii mei

– Potter. îl imit eu cu un zâmbet

Privindu-ne puțin încurcat, Weasley îi dădu un ghiont prietenului lui, ce își luă în sfârșit privirea de la mine și merse mai departe.

–Ne vedem la Hogwarts, adăugă acesta încet când trecu prin dreptul meu

Îi atrasem atenția. De aici, mai trebuia doar să îi câștig încrederea. Cu un surâs câștigător cobor din tren, găsindu-i pe ceilalți.