O scrisoare de la tata îmi stinse tot entuziasmul. Încep a citi, mâinile tremurânde ținând pergamentul. "Scarlett Ciara Malfoy" era formula de început. Mi-a zis al doilea prenume, nu era de bine.
Scarlett Ciara Malfoy
Lordul nostru ne-a mai încredințat încă o misiune. Din teama că fratele tău nu va reuși să o ducă la bun sfârșit, aceasta îți revine tot ție. Va trebui să descoperi camera necesităților din castel, iar acolo, încăperea lucrurilor pierdute. Un dulap magic stricat te va aștepta printre celelalte vechituri. Trebuie neapărat să îl repari până la finalul anului, acesta oferindu-ne nouă acces în Hogwarts. Sunt sigur că vei reuși să îndeplinești ambele planuri. Nu doresc să-ți reamintesc personal pedeapsa neterminării acestora.
tatăl tău,
Lucius Malfoy
Superb, doar superb. Potter deja îmi ocupă tot timpul, cum naiba voi reuși să repar și un dulap? Iau repede pergamentul și îl pun într-o scrumieră de la pervaz. Trebuia să scap de el cumva, altfel cineva ar putea să îl citească.
–Incendi...încep eu a spune, cu bagheta ațintită asupra obiectului.
–Enigma? mă întrerupse însă vocea bine cunoscută
Mă întorc imediat, crezând că a reușit cumva să intre în dormitor, dar spre ușurarea mea, vocea lui răsuna de pe hol. Îmi las bagheta pe pervaz și mă duc să îi dau drumul. Fața lui plină de vânătăi mă surprinse din nou, chiar dacă îl văzusem cu doar ceva timp înainte.
–Potter. îl salut eu
–Enigma.
–Știi, încep să cred că ar trebui să-ți găsesc și eu o poreclă.
–Poate chiar ar trebui. răspunde acesta cu un rânjet
–Din păcate, nu am inspirația necesară acum, glumesc eu. De ce ai venit?
–Pot să intru?
Mă dau la o parte, lăsându-i suficient loc să treacă, dar imediat îmi aduc aminte de scrisoarea de pe pervaz. Băga-mi-aș....Trântesc ușa în urma lui, și încep să merg ușor cu spatele spre fereastră, încercând să nu îi atrag prea tare atenția.
–Voiam să îți spun ceva...continuă Harry
–Păi spune. răspund eu, făcând pași mici spre geam.
În sfârșit ajung la pervaz și cu o mișcare rapidă iau bucata de pergament și o mototolesc, aruncând-o în coșul de gunoi din colțul camerei.
–Ai auzit ce am zis? mă aduse acesta la realitate
–Absolut, tot. spun eu sarcastică
–Nu mă face să repet...oftă băiatul
–Eu nu te oblig să faci nimic. zic plictisită
–Termină cu atitudinea asta Enigma! Încerc să-ți zic ceva serios aici!
–Atunci spune odată!
Toată conversația se transformă în țipete, în timp ce amândoi ne apropiam inconștient unul de altul.
–Încetează să te mai crezi superioară! se răsti el în fața mea
–Nu mă cred superioară! Nu e vina mea că am crescut într-o familie mult mai bună decât a ta!
–Și cu toate asta, nu ești cu nimic mai presus decât mine!
Acela fu momentul când amândoi realizăm cât de aproape suntem unul de altul. Un singur pas în față și buzele noastre s-ar fi întins. Uitându-ne unul în ochii celuilalt, rămânem tăcuți.
–Sărută-mă. șopti Harry. Te rog...
–Dacă te sărut, nu vei mai putea da înapoi niciodată...îl avertizez eu
O parte din mine țipa de fericire că reușisem, dar era o parte atât de mică încât nu conta. Știam că dacă în sfârșit mă va avea, Harry va fi în mâinile lui Voldemort. Și sufletul meu nu putea accepta așa ceva, oricât de mult mă durea să îl resping.
–Nici nu vreau să dau înapoi. se auzi răspunsul lui
Însă eram deja hotărâtă.
–Dar eu vreau.
Fac un pas în spate în ciuda corpului care îmi striga să fiu aproape de el. Scânteia din ochii lui dispăru, și ultima urmă de afecțiune păru că se evaporă.
–Vei fi mai bine fără mine Potter. îl asigur eu
Fără niciun cuvânt, băiatul ieși pe ușă și o trânti în spatele lui. Puteam să jur însă că l-am auzit șoptind "Eram atât de aproape...".
–Dar atât de departe... îl completez eu, știind că nu mă aude
CITEȘTI
Scarlett Malfoy
FanfictionScarlett Malfoy este însărcinată cu una dintre cele mai grele misiuni. Va reuși ea oare să o îndeplinească, sau iubirea îi va sta în drum?
