Scarlett Malfoy

27. Mai puternică

Următoarele două zile trecută ca vântul. Doamna Weasley ne dădea tot felul de sarcini de a pregăti casa de nuntă, separându-ne pe mine, Harry, Hermione și Ron. Sinceră să fiu, eram recunoscătoare pentru asta, căci eu și Potter nu am mai vorbit de când a spus că eu nu pot să merg cu ei în căutarea horcruxurilor.

-Scar, vreau să îți dau ceva, pentru nuntă. îmi zice Lupin

Evenimentul începe în doar două ore, și toată lumea e agitată. Întizându-mi o mică cutie din catifea neagră, zâmbi, chipul fiindu-i luminat de amintiri. O deschid și dau cu ochii de un ceas de buzunar strălucitor, din aur, care semăna izbitor de mult cu imensul ceasornic din stația 9 și 3/4. Pe spate are gravat mic un mesaj, ce pare destul de recent.

"Pentru cea care încearcă să-și găsească drumul. Ascultă-ți inima, ea îți va arăta calea cea bună.

-S.B"

-A fost a unchiului tău. Probabil ti l-ar fi dat el, dacă....
-Mulțumesc. îl întrerup eu strângându-l în brațe. Mulțumesc tată.

Dându-mi drumul, mă privi mirat.

-Oh, scuze, mi-a scăpat...chicotesc eu rușinată
-Mă vezi ca un tată...?
-Eu...păi...

Poate că nu voiam să recunosc, dar profesorul devenise o persoană destul de importantă pentru mine. Îmi arătase mai multă iubire decât însuși tatăl meu...

-Nu trebuie să te rusinezi, Scar. Poți să-mi spui tată. Chiar sunt onorat că mă vezi așa.

Îi zâmbesc, privirea mea trecând încă odată peste cicatricile de pe față. Cum poate o persoană care trece prin atâtea lucruri rele să fie atât de bună? Aș vrea să am forța pe care o are el.

-Mersi...tată.

M-am întrebat ceva timp de unde știa Sirius ce se întâmplă cu mine, dar am ajuns la concluzia că Harry m-a pomenit prin scrisori.
Să-mi ascult inima. Dacă aș face asta, acum as fi în brațele băiatului pe care îl iubesc, acceptând ca el să mă lase în urmă. Dar creierul mă avertizează că asta ar fi o greșeală.

Mă duc în dormitorul meu, vrând să mă pregătesc. Mă uit printre rochii, dar niciuna nu-mi atrage atenția în mod special. Voiam totusi să port cadoul de la Sirius, deci, vin cu o idee. Cu pași atenți, intru în vechea cameră pe care scrie R.B. Deschid șifonierul prăfuit, și dau de mai multe costume negre. Apuc unul din ele, și mă îmbrac. Deși îmi e putin mai larg, sacoul negru se potriveste de minune cu cămașa albă și pantalonii negrii. De buzunarul sacoului atârn ceasul primit.

Ies pe hol, unde dau de cei doi gemeni, îmbrăcați elegant.

-Chestie 1 și chestie 2.
-Așa vi îmbrăcată?
-George! Îti stă bine. Serios!
-Mersi. zâmbesc eu

Coborând scările și ieșind în curte, sunt întâmpinată de o mulțime de oameni ce dau buzna în cortul amenajat. Intru și eu, așezându-mă la o masă.

-Bună. Eu sunt Barny Weasley. mă salută un roșcat

Probabil vreun verișor de-al lor.

-Bună. Scarlett Malfoy.
-Pari cam tristă, Scarlett.
-Nu e cea mai bună zi a mea. recunosc eu
-Ce s-a întâmplat?

Probabil nu e cel mai indicat să-mi dezvălui problemele unui necunoscut, dar este de-al familiei, deci, ce se poate întâmpla?

-Să spunem că...persoana pe care o iubesc vrea să plece undeva...undeva periculos. Și eu vreau să merg cu acea persoană, să o ajut. Dar...nu vrea. Pleacă fără mine, în câteva zile.
-Wow...Și, tu cum te simti?
-Oribil. Îi înțeleg frica, dar în același timp vreau să îl protejez.
-Și dacă el vrea să te protejeze pe tine?
-N-am nevoie de asta. Mă descurc singură.
-Si el nu se descurcă singur?
-Păi...el...se descurcă, dar vreau să-
-Să fii acolo.
-Exact.
-Huh, complicată situație. Dar părerea mea e că are un motiv întemeiat pentru care te lasă. Și, dacă spui că se descurcă, ai încredere.

Îl privesc mai atent pe băiatul roșcat, care își trece mâna prin păr. Același gest ca și Foudre...Și el nu a apărut la petrecere... Oftez, încercând să-mi iau gândul de la el. Situația se va rezolva cumva, mereu s-a rezolvat.

După ceremonia de căsătorie, Bill și Fleur, pe care o țin minte de la turneul vrăjitorilor, încep să valseze. Primul lor dans ca mire și mireasă. Oare o să fie așa magnific și la nunta mea...? Dacă o să am una... E ciudat că mă gandesc la asta la 17 ani? Da, cred că e.

Când toată lumea se îndreaptă spre ringul de dans, Fred vine spre mine.

-Dansezi? zâmbi el, oferindu-mi mâna lui
-De ce nu? chicotesc eu, ridicându-mă și luându-i mâna în a mea.

O lumină albăstruie pătrunde în cort, luând forma unui râs. Era un patronus. Vocea lui Kingsley umplu cortul.

"Guvernul a căzut. Ministrul magiei e mort. Ei vin"

Doar din câteva cuvinte, inima îmi ia la goană. "Ei vin". Devoratorii. Mulțimea de invitați începe să țipe, mulți dintre ei Dispărând, în timp ce devoratorii morții dau buzna.

Îl văd pe Barny în mulțime, și încerc să fug spre el, dar dintr-o dată, părul lui roșcat se înegrește, si fața lui se schimbă. E Harry. A folosit polipoțiune. O iau la goană spre el, dar cineva mă prinde de mijloc, ținându-mă pe loc.

-Scarlett, stai!
-Fred, dă-mi drumul! Trebuie să-
-Va fi în siguranță, promit. Are nevoie de tine aici, nu cu el.

Până să apuc sa râspund, observ că băiatul îi apucă pe Ron și Hermione de mână, adlrucându-mi o ultimă privire temătoare înainte să Dispară. Scoțându-mi bagheta, mă pregătesc de luptă. Simt cum semnul întunericului mă arde, dar ignor senzația, căutându-l pe tata prin mulțimea de devoratorii. Trebuie să fie și el acolo. E imposibil să lipsească.

-Ciara. îi aud vocea din spatele meu

Mă întorc, bagheta pregătită.

-Lucius.
-Ce s-a întâmplat cu tată?
-E de modă veche. Prefer să îi spun tată altcuiva.
-Lupin ăla chiar te-a prostit, așa-i? Eu sunt familia ta. El e doar un m-
-SĂ NU ÎNDRĂZNESTI SA ÎL FACI MONSTRU! STUPEFY!
-Protego! Este un monstru. E un vârcolac, și știi asta.
-E DE 100 DE ORI MAI UMAN DECÂT TINE! EXPELLIARMUS!

Atacul repetat al vrăjilor mele incep sa îl obosească pe bărbat, care face mai mulți pași în spate, reușind însă să blocheze blestemul.

-Protego! Ciara, vino acasă. Nu vrei să stai cu oameni de genul. Unde e Harry, te-a lăsat baltă, așa-i?
-CONFRIGO!
-Protego! Renunță. Vino cu mine. Nu îți e dor de Draco? Matteo vrea să te vadă.
-Eu...

Simpla menționate a fratelui meu și a lui Riddle mă fac să las garda jos. Profitând de ocazie, Lucius se apropie blând de mine.

-Avem nevoie de tine. Suntem familia ta. Te iubim.
-Scarlett, pleacă de lângă el! se auzi vocea speriată a lui Lupin

Ne privea de la câțiva pași distanță, cu bagheta pregătită. Mă uit în ochii lui, încercând să îi arăt ce simt.

-Opreste-te Remus. Fiica MEA vrea să vină acasă. zise Malfoy, accentuând cuvântul
-Scarlett, fă alegerea corectă.
-Vino cu mine. repetă Lucius
-Urmează-ți ceasul! spuse celălat

Aruncând o privire la ceasul de buzunar, îi zâmbesc tatei.

-Mă duc acasă. La familia mea.

Acesta rânji.

-Lovește-l pe el, Ciara. zise bărbatul, făcându-mi semn spre Lupin.

Îmi îndrept bagheta spre fostul meu profesor, zâmbind.

-Scarlett...murmură el
-Fă-o, Ciara. șopti tata

Parcă eram din nou în turnul de astronomie, dar, de data asta, aveam o alegere clară. O alegere pe care o făcusem de mult timp, chiar dacă acum am realizat.

-Remus. Înainte să mori, vreau să-mi răspunzi la o întrebare. râd eu batjocoritor
-Dă-i drumul. spuse el calm
-Ce este o prințesă fără tatăl ei, regele?

Deschizând încet gura, o închise înapoi, fără să-mi dea un răspuns.

-VORBEȘTE! țip eu la el

Până să poată să zică ceva, Lucius râde de lângă mine.

-Nimic. O prințesa fără tatăl ei, fără rege, este nimic. răspunde el încrezător

-Greșit. Este mai puternică. CRUCIO!