Scarlett Malfoy

14. Mi-am încheiat treaba

-De ce ai o cravată de la Slytherin? mă întrebă Hermione când ne așezăm la locurile noastre în clasa de apărare contra magiei negre

-Mione, esti sigură că vezi bine? E imposibil să-

Rahat. I-am luat cravata lui Scar. Până să apuc sa mi-o dau jos, Snape intra furios.

-Astăzi vom face vrăji nonverbale. Știe cineva ce înseamnă? mormăi el

Hermione ridică imediat mâna, fluturând-o prin aer

-Nimeni? Incompetenți....o ignoră profesorul

-Domnule, ridicasem eu mâna.

Snape însă doar îi aruncă o privire urâtă.

-Potter! Știi ce-

Se opri, holbându-se la cravata mea. Toți ceilalți se întoarseră la mine.

-Ieși afară. spuse acesta după o pauză lungă

-Dar-

-Ieși afară. Detenție încă două săptămâni Potter. Și Malfoy.

-Eu?! sari Draco

Nott îi dădu însă un cot, făcându-l să înțeleagă că se referea defapt la sora lui. Mă ridic, luându-mi cărțile și trântind ușa în urma mea. 5 săptămâni de detenție cu Snape, și doar 2 dintre ele împreună cu Scarlett. Minunat.

Narează Scarlett

Stăteam în pat, privind tavanul, când ușa se deschise și Harry intra înăuntru. Mă bufneste deja râsul, presupunând ce s-a întâmplat.

-Ai două săptămâni de detenție. murmură el trântindu-se lângă mine

-Îți stă bine în verde. chicotesc eu

Cu un rânjet, băiatul își puse mâna peste gura mea.

-Perfect. Liniste si pace.

Imi dau ochii peste cap, împingându-i mâna la o parte. Într-o secundă, mă trezesc luată pe sus și apoi întinsă pe pieptul lui Potter. Îmi ridic capul și mă uit la el. Se vedea că era nervos din cauza lui Severus, dar mă privea totuși cu un zâmbet.

-De ce așa afectuos, Foudre? îl tachinez eu

-Am motivele mele.

-Cent quarante-trois...șoptesc eu, lăsându-mi capul pe pieptul lui

Nu știa ce înseamnă, dar așa era mai bine. În loc să fie iar curios, mă sărută pe cap.

-Mai ai....jumătate de oră până la următoarea oră. calculez eu

După încă 10 minute, se ridică.

-Sa nu uiți să îți schimbi cravata! râd eu

Imediat ce plecă, mă ridic și încep să mă îmbrac. Poate că la ore nu puteam merge, dar trebuia să mai încerc vraja pentru repararea dulapului.

-Poate ar trebui să mă lași să te ajut. răsună vocea lui Snape după ce încerc a 10-a oară vraja

-Nu mulțumesc. Nu după ce i-ai spus tatei.

-Am făcut-o pentru binele tău, Ciara! Misiunea asta te poate omorî dacă ajungi să îl iubești!

-Pot să-mi fac singură alegerile. Nu mai sunt fetița pe care era nevoie sa o aperi! AM 17 ANI PE BARBA LUI MERLIN! răbufnesc eu

-IAR EU AM FĂCUT LEGĂMÂNTUL SUPREM CU MAMA TA, PROMIȚÂND SĂ TE APĂR! ridică și el vocea la mine

Legământul suprem....Poate muri dacă eu...Nu.

-Nu mă interesează pe mine. spun, vocea mea rece

-Haide Ciarie, doar nu vrei ca unchiul Sevie să moară din cauza ta.

-Eu...nu...nu vreau.

Umbra unui rânjet îi trecu pe față.

-Atunci mă vei lăsa să te ajut. Fi atentă. Trebuie doar să mă lași să intru în capul tău, și te voi ajuta să înveți vraja. Esti de acord?

Am stat putin pe gânduri, dar aveam încredere în el.

-D..da.

-Foarte bine. Golește-ți mintea.

Fac ceea ce mi se spune.

-Legillimens! zise acesta

Într-o secundă, toate amintirile mele îmi trecută prin fața ochilor. Însă, unele dintre ele de abia se mai vedeau, chiar dispăreau, iar altele le luau locul, altele care nu păreau a fi la locul lor. Capul începu să mă doară, și eram amețită. Îmi închid ochii, încercând să mă gândesc la ceva plăcut pentru a alunga durerea. Harry....Foudre....îmi tot repet eu minute în șir, dar sesizând că durerea doar se intesifica, dau drumul gândurilor despre băiat. Nu dură mult, si procesul se opri, tot ce mai rămăsese fiind doar o mică amețeală.

-Spune-mi Scarlett, sincer, ce simti pentru Harry Potter? întrebă profesorul

-Îl urăsc. E doar o misiune, îl folosesc pentru a recâștiga onoarea familiei mele.

Credeam asta. Credeam tot ce am zis. Ceva mic, foarte mic din interiorul meu îmi zicea că am uitat ceva important, dar pe moment, totul părea adevărat și corect.

-Și pe cine iubești? întrebă iar bărbatul

-Pe Matteo.

-Atunci mi-am încheiat treaba aici. șopti acesta, mai mult pentru el decât pentru mine.