Scarlett Malfoy

38. Vine

Două zile. Două zile și absolut nimic. Nu a venit. Privesc hainele  nou-noute aduse de tata în prima mea zi aici. Nu le-am atins. Nu am atins nici tăvile de mâncare pe care mi le aduceau în fiecare seară.
Privesc la hainele murdare pe care le port, la rana de la mână care are nevoie de un bandaj nou și simt cum stomacul mă ustură. Mă apropii ușor de gratii și apuc hanoracul și pantalonii lăsați de tata. Găsesc și un pansament, pe care îl pun în locul fâșiei de material.
Mă schimb, apoi privesc mâncarea rece din farfurii. De ea nu mă ating.

Mă așez inapoi in coltul meu și astept cu ochii închiși vizita zilnică a tatei.

–Ciara. se auzi după vreo oră de asteptare

Nu mă mișc din loc, rămânând cu ochii închiși.

–Scar...aud o altă voce, o voce cunoscută.

Tresar și întorc capul, dând de Lucius. Și Draco. E prima dată când vine să mă vadă. Observ zâmbetul tatei când dă cu ochii de noile mele haine.

–Văd că în sfârșit te-ai făcut confortabilă, Ciara. Ti-am adus mâncare.

Draco se aplecă și lăsă lângă gratii o farfurie.

–Vă las să vorbiți. Draco, să nu întârzii.

Mi se pare ciudat ca il lasă să vorbească singur cu mine. Nu crede că l-aș putea manipula?

–Mănâncă, te rog. spuse blondul, așezându-se pe jos, de partea cealaltă a gratiilor

Mă apropii și eu, astfel încât să fim față în față. Văd cum se uită cu grijă la mine, așa că trag farfuria și gust câte ceva.

–Mi-e dor de tine, Scar.

–Atunci vino cu mine. Ajută-mă să ies de aici, și vino cu mine. Harry-

–Harry nu mă vrea acolo. Nici pe mine, nici pe tine.

–Mă iubește.

–Te iubeste? Atunci unde e? De ce nu e aici? De ce te-a lăsat în temnița asta?

Oftez. Pentru asta nu am răspuns. Credeam că va veni, dar uite că au trecut două zile și tot aici sunt. Voi astepta. Sunt sigură că încearcă să găsească o soluție. 

–Dray...Pot să te intreb ceva?

–Dă-i drumul.

–Ai găsit cumva un ceas de buzunar? Pe podea, undeva?

Pentru o secundă citesc frică în ochii lui, dar ajung la concluzia că doar mi s-a părut.

–Nu...n-am văzut nimic. De ce? Ce e cu ceasul ăla?

–Probabil l-a luat vreunul din oamenii lui Greyback...E, special, oarecum...L-am primit de la cineva pe care nu l-am cunoscut personal, dar daca as fi facut-o, sunt sigură că mi-ar fi schimbat viata în bine...

Sirius...Uneori chiar mă intreb cum ar fi fost dacă aș fi apucat să îl întâlnesc. Poate as fi evadat mai repede din familia mea, poate m-ar fi indrumat, poate mi-ar fi fost un al doilea tată...

–Scar...intoarce-te, te rog. Am nevoie de tine. Ne e dor de tine. Mama...plânge in fiecare seară de cand ai plecat...Tata-

–Dacă i-a atins un fir de păr din cap mamei, jur pe tot ce am mai scump că îl-

–Nu, nu! Nu a lovit-o. Totul s-a schimbat de cât ai fugit...Tata...nu mai e la fel. Nu ne-a mai lovit, nici măcar nu a mai vorbit urât. Pur si simplu e pierdut în gânduri mereu...

Imposibil. Tata nu s-ar fi schimbat doar după atât. Atâția ani, nu a avut niciun regret.

–Și stiu că doare, dar Potter...te-a folosit. Mereu am încercat să îți arăt...Te-a folosit pentru informatii despre noi, despre Lord. Imediat cum nu ai mai avut ceva de oferit, te-a lăsat aici.

–Nu...Dray, stiu ca nu înțelegi, dar mă iubește. Si eu îl iubesc. Mai mult decât orice pe lume. M-a ajutat să văd adevărul, m-a făcut să mă simt liberă.

–Îl iubești mai mult decat pe mine...? Mai mult decât pe propriul tău frate? Mai mult decât pe propria ta familie? Scar, uite ce spui! Nu a făcut decât să te întoarcă împotriva noastră!

Îi întâlnesc din nou privirea și dau de lacrimi. Ori e un actor foarte bun, ori chiar plânge. Simt cum și eu mai am putin si dau frâu liber emoțiilor, dar încerc să le închid înăuntru. Ridic mâneca și scot bandajul, arătând scrisul Bellei.

–Despre asta ce mai zici? Despre cicatricea de pe fața mea ce mai aveti de spus?! CUM POTI SA SPUI TOATE ASTA CÂND STII PRIN CE AM TRECUT!?

Lacrimile curg șiroaie pe obrajii mei, si vocea îmi e slabă. E greu să fi în casa în care ai fost torturată de atâtea ori, si să ți se spună ce om bun a devenit cel care ti-a distrus copilăria.

–Bella a exagerat! Știi tu că e nebună! Tata, s-a schimbat Scar. Vrem să fim din nou o familie. Vreau să fi din nou sora mea! Te iubesc, pe barba lui Merlin!

–Atunci vino cu mine! Dă-mi drumul de aici! Ajută-mă!

–Asta nu pot face. Nu te pot lăsa să te întorci la el, milogindu-te. Îți faci rău, Scar. Dacă te voia, ar fi venit după tine. O să realizezi. Sper să o faci. Am nevoie de tine, cât mai repede, așa că revino-ți, te rog!

Fără să mă lase să scot un alt cuvânt, ieși. Îmi sterg lacrimile. Nu trebuie să renunț așa repede la Foudre. Îl aștept. Va veni.

Peste două zile, încă sunt sigură că vine. Peste trei, cred că vine.. Peste patru, mă rog să vină. Peste cinci, sper doar să găsească un plan. Peste șase, incep să am dubii. Reiau in cap tot ce s-a întâmplat între noi, căutând adevărul. Peste șapte,  incep sa cred că poate a pățit ceva.

Peste 14, stiu că nu mai vine. Stiu că m-a mințit, ca s-a folosit de mine. Ura și durerea deja încep să răsară în inima mea.