Intubat pe frici
mă las în voia unui singur dor de casă
Care-mi amintește cât de tare m-am pierdut.
Îngropat în gânduri, mă simt înghițit de lume
Și aruncat în aglomerația mediocră de la metrou
Condamnat să stau la rând
Să mă descompun pe peron
așteptând să fiu măcar mai bun.
Fals,
idealurile vieții sunt doar erori sociale,
marcate de frici de singurătate.
Sisif al unei iubiri perfecte,
într-o conversație fără mine
Nu cred că mergem.
Scufundat,
alerg marcat constant de eșecul propriu,
am fugit de tot sa fiu eu pentru o zi
și m-am împiedicat de tot.
de tot ce nu sunt.
M-am blocat în mine,
în falsa stimă de sine,
în grozava iubire pentru tine,
ma îngrop în fața zilei de mâine,
de teamă ca o sa mă pierd.
că te pierd.
Mă rog să apară ceva mai bun,
deși mă tem că nu sunt eu
în graba unui drum lipsit de sens
mă duc să încerc.
