Viața este mult mai simplă
Și nu cred că are rost să explic
Ceva ce nici eu nu știu.
Primul metrou pe care aleg să-l pierd,
Și e cel mai bine așa.
La Universitate e soare
și la intrare, încă se mai cântă la vioară.
Și o sa fie mai multă verdeață, ai să vezi.
Aproape, într-un vânt prea rece
Pentru vara asta, o sa simți
cât de cald e în tine.
Nimic nu ne mai oprește,
Nici întârzierile, nici morțile
Nici nimic.
De azi suntem liberi.
N-am desenat pe asfalt,
Și nu, n-am plecat.
Și cel mai important,
nu-i nimic.
Paradoxul când nu ai nimic ai totul,
Și eu nu simt nimic!
