Datorita soarelui renaste fiinta, datorita lui flacara se stinge
Lumanarea mi s-a aprins demult
iar sufletul mi-e incalzit de propriile-mi maini reci.
Suntem gloante oarbe uzate
Din fiecare a crescut un pom,
Cu roadele lasate sa cada-n cerurile-nchise.
Rugaciuni din piatra imi distrug fiinta
Ma remodelez ca statuie incarcata cu vorbe goale
In cautarea ta, stau inchis cu soarele-n camera
Si-mi scriu testamentul.
Sufletu-mi si-a gasit apusul
Sper ca si tu l-ai vazut ca si mine pentru ultima oara
Poate-l voi gasi inaintea ta
Printre catacombele propriului trup
Amarat si distrus de hartie.
Esti ultimul om pe care l-am vazut,
Cu ultima scrisoare ma ridic in slavi singur.
Sper sa te fac mandru macar acum,
Ma rog sa fi luptat bine pentru inexistenta,
Ma rog sa-ti fi aratat ce am fost
Printre ierni scurte si revolutii doar formale.
Am ajuns la capatul unui pamant plat,
Tot ce s-a invartit de fapt am fost eu in jurul mortii
Calea lactee e calea vietii,
Calea Victoriei e ultima cale.
Dragostea e inutila cand e la amandoi o data
Am invatat ca iubirea e doar o legatura deja rupta
Nu moartea e cea care ne va desparti,
Ci chiar tu.
Zeii nu ma mai asculta,
nu stiu daca am existat pana acum,
dar nimeni si nimic nu mai exista
Toate-s pe ultimul drum.
