Pe ultimul strop de ploaie a cazut
Și cu ultimele particule a văzut
Cum becurile și-au zis noapte bună și cum liniștite
S-au ars.
Din vârf de stâlp a alunecat
Și când a văzut de spaima a țipat
Cum timpul a trecut cu el și cum brusc
S-a oprit.
Prins într-o zebră a innebunit
Și a vazut
Cum nimeni nu voia să-l pornească și cum absent
A murit.
Alergând nu s-a mai oprit
Și din tinerețe n-a mai iesit
Când a vazut cum ea era și cum frumos
S-au iubit.
