Cutremur și mușchii inimii se destramă
Sânge rece amestecat
Într-o baltă neagră de ploaie,
Mâlul curge până-n oase
Lumina pâlpâie și cutia craniană mi se sfărâmă.
Un sunet zgârie pereții la ora 12
Și prezentul-și schimbă cursul,
Ochi negrii mă privesc dintr-o oglindă
Și văd moartea din mine
Cum mă coase și mă leagă,
Mă repară.
Văd oameni pe stradă cum li se scurg culorile
Și mă bucură.
Ziua de mâine e ziua de alaltă-ieri
Și durerea mea devine durerea lor,
Coșmaruri urlă și râd isteric,
Și eu nu le mai simt.
Mă înec în singurătatea inconștientului
Respir, și simt că trăiesc.
Ochi de cărbune, pielea-i un var mucegăit
Coastele sunt bare ruginite
Și mintea mi-e câmpul iarna după războaie.
Corbi îmi cântă și pânze de păianjen mă învelesc noaptea,
Devin revolte, devin proteste,
Mă transform în cataclisme, în epidemii și boli,
Sunt cimitire, furtuni și săli goale
Insomnii și întunericul din lumina fiecăruia.
Nu simt nimic,
Deci exist.
