Realizarea trecutului duce la boli cronice
Și sper să-mi găsesc tratament.
Plecarea duce la vederea soarelui
Mereu cum răsare sau mereu cum apune
Din sau în aceleași scorburi.
Mi-am făcut un steag, să mă arăt în lume
Să se vadă cât sunt de gol de fapt
Și că o dragoste de țară nu poate umple
Nici măcar un om.
Scris mare, pe un bloc cu curce-n vârf
"De mourtis nihil nisi bene." *
În același bloc, oamenii cântă,
Dar nu știm noi săracii lumii
că pe Dumnezeu încă nu ni L-au adus.
Cozi la magazine prelungesc existența noastră
Am să reușesc până pleci
Să-mi cumpăr sufletul înapoi, să-l iei tu.
Cred că sunt singurul care mai practică sclavismul.
Porțelanurile sunt făcute să se spargă,
Dar cine ar fi crezut că atât de repede.
În zgomote de claxoane în intersecții
Cumpăr hârtii să-ți scriu.
Plouă-n cuptor cu frunze moarte
Sub care-mi semnez liniștit sentința.
Mi-am scris să te iubesc
Cum nu m-am iubit pe mine,
Pe cer scrie-n stele
Că pe pământ mi-e scris cu tine
De aceea scriu în fiecare seară-n frunze
Că-n cer ți-e scris cu mine.
*Despre morți numai de bine.
