Fulgi pătați de tristețea mea
Îmbracă crengile din fața blocului,
Din mine ninge și moartea e îmbrăcată-n alb.
Coroane puse cuminți la capăt de pat
îmi amintesc că mă trezesc să mor
Și mi-e frică să mor fără tine,
Vreau aceeași piatră să ne-acopere,
Și craniile goale să se privească
Cum sufletele nu s-au văzut de zile
Parcă nu s-au văzut de vieți,
Să ne îngropăm în cer nu în pământul tuturor,
Inele să ne lege
Și atmosfera să ne sugrume tristețea,
Să te iubesc mort cum nu te-am iubit nici viu
Să clătorim cum am promis,
Și să ne iubim cum mereu am zis..
Mi-e dor și sunt închis în închisoare
Închis e becul și ochii tăi luminează tot globul
Și topesc zăpada,
și mă trezesc îmbrățișat -
Exact așa cum vreau să mor.
