Coborâtul la metrou –
mă regăsesc în mituri tot mai des,
sunt piatra și Sisif
obligat să mă împing
pe scările rulante care nu merg nici azi.
Vreau să mă las acasă,
E un cerc diform
care-mi distorsionează
treptat
concepțiile temporale dimineața –
vomit teamă
când încerc să mă gândesc la mine.
Plutit în derivă, ca
un cântec prost la intersecție
Sunt urme de burn-out
și sentimente prost împărtășite,
ca un swipe pe Tinder.
nu mai suport.
o să-ți zic tot, oricum
prin bluetooth
