Bun venit în capitală
E o zonă chiar mortală
Unde e o grabă crucială
Spre propriile morţi
Înaintând cu curaj spre porţi
Spre lumea de afară
Căci în capitală nu e gară
Sau drumuri spre vară
Nu există vreo călimară
Sau o cafea amară
Există apă dată la moară
Oameni roboţi ce te-nfioară
Şi te privesc cu indiferenţă
Fiind suflete pe altă frecvenţă
Aruncate în marea de beton
Ascunse departe de viitor
Jelite de vocea unui tenor
Din cauza lipsei de amor.
Capitala e în sine o teroare
Unde blocurile au devenit cazarme
Iar şoaptele devin rumoare
Unde încă aştept pe aceeasi cărare
O armă, o moarte sau o scrisoare
Un zâmbet sau o îmbrăţişare
Prins în zăpadă roşiatică
Şi-n o luptă din Roma antică
Prins într-o lume fară milă
Şi o nebunie senilă.
Bun venit in capitală
Singurul oraş cu catedrală.
