Păduri de arme se întind
Până în găurile cerului
Toate făcute cu magia fierului
Întunecă lumina geamului
Poate singurul geam nins
Şi singurul geam neatins
De tancuri şi artilerie
Unde ma aflu încă în viaţă
Cu o pană în mână şi puţină ceaţă
Scriind povestea unei lumi mai pacifiste
Poate mai colorate, fara vise triste
Fără arme, razboaie şi cataclisme
Un loc unde există stele ziua
Poate unde nu exista cimitire
Vieţi blonave sau vise neîmplinite.
La singurul geam nins
Unde ultima mea poveste s-a stins
A batut un ultim glont grăbit
Ce fugea spre inima mea ce-a îmbătrânit
Aşteptand o rază de soare
În acest lac de arme şi moarte.
