Mii de particule de praf -
Şi între toate,
Totuşi a plouat.
Povestea a început demult prin zăpadă,
Pe când la bar stătea la coadă,
Pentru beri reci şi hârtie
Ca să vadă
Cum se scrie
Cu zăpadă şi cu gheaţă
Despre ce avea să fie.
Pleca mereu în toiul navetei de bere,
Şi venea primul, când frigul abia începea să zbiere
Dar nu simţea
Că timpul stă-n cuie, pe-un perete
Şi scria pe-un telefon inchis
Regia piesei perfecte.
Şi-o uita.
Dar se întorcea mereu şi mereu,
Pe un ritm de ger năprasnic greu
Şi-o scria în fel şi chip,
Şi-i făcea nebun din zăpadă castele de nisip,
Şi-o cânta mahmur îngheţat de frig
La toţi în vis.
Navete şi navete, uneori zbura cu ele
De neştiinţă umplea sticlele
Şi cu amar, şi cu dor
Şi l-ai fi crezut cel mai bun actor,
Dacă nu l-ai fi văzut după spectacol
Cu foi pline făcute foc,
Ce strigau dintr-un palton prea mare,
Că oraşu-i gol.
Şi fără ea, aşa şi era.
Până el a căzut.
Şi ea a apărut.
Iar Icarus n-a mai murit.
Şi-a plouat.
Iar focul s-a stins, şi a rămas doar ea,
Doar o umbrelă şi ei doi,
Doar ploaie, soare şi ei doi,
Orice
Şi ei doi.
