Iconștient sunt morile de vânt,
desenat pe o statuie
În fața trecutului,
Pe străzi cu sens unic
Mi-am scăpat cheile Împărăției,
Obligat merg pe pământ mort,
Călcat de pioni, pe alb,
Salvat de nebuni.
Suflet orb în lume fără sunete,
Sânge cald în țevi ruginite de tinereți uitate
Idei în camere fără întrerupătoare.
Exmatriculat, repetent.
Mi-am notat fiecare bătaie de inimă,
Și-am scris piese-ntregi despre tine,
Voi fi scris demult solfegiu-n lacrimi,
Și cânt, și nu aude nimeni.
