Un tânăr plecat o dată cu toamna trecută
Aştepta cu biletul în mână zborul spre căldură
Zile, luni, nopţi şi o iarnă neîntrecută
Înfrigurat pe o bancă uitându-se după o trăsură.
Stătea singur un tânăr cu paltonul bătut de vânt
Auzea din spre oraş tancuri şi armate
De două zile aştepta trenul cu ochii în pământ
Trenul nu venea, treceau trăsuri moarte înfricoşate.
Aşa aşteptam şi eu o frunză prinsă de o zi
Să-mi spună ca toamna-şi termină de numarăt morţii
Când va fi înmormântarea si cand natura se va trezi
Să mă arunc în primăvară lăsat în voia sorţii.
