Amprenta mea pe un chibrit,
Toţi acelaşi foc, dar doar eu m-am ars
Nu mai pot să-ţi scriu,
Dar morţii nu pot scrie.
Irisul înecat în pupile,
Degete gălbejite de tutun
Mă ascund de propriul eu,
Picioarele mi-s găuri pentru şoareci
Venele îmi transmit viruşi
Şi tot ce aud e cum mă sting
Încercând să ies din univers.
Ce rost mai e moartea
Când viaţa asta e ce mi-am lăsat mie
Acum mii de veacuri?
Ne luptăm cu ace cu gămălie,
Ne descoasem.
Sunt Nirvana, dar tu nu eşti Gautama.
Necrednicioşi cu crucea-n mână
Şi oameni cu sufletul în trup
Toţi pe un pământ atât de pustiu.
Cain a murit şi el,
Dar eu sunt Cain sau Abel?
