A anunţat la vreme o încălzire globală
Dar nu ni s-a spus nimic
Despre valoarea noastră morală
Ce se pierde precum ploaia
De un veac
În drumul ei spre o lume nefericită.
Umblăm printr-un cimitir viu
Unde chiar noi suntem morţii
În fiecare dimineaţă ieşim din sicriu
Să ne întrebăm absenţi cu ochii spre cer
Dacă am murit
Sau dacă suntem sus, la Dumnezeu
Sfârşitul lumii nu a mai fost nevoit să vină
Am mai ramas doar păpuşi de lemn
Cu suflete alungate la ghilotină.
O lume goală, infinită şi inutilă
In care ne intrebăm acum cu o oarecare frică
De ce nu plouă,
Peste noi şi peste inimă.
