Prins în autobuz ca o stea pe cer
Și obligat să-și găsească scopul până-n capăt de linie
Am coborât mai devreme, căci atât era jumătate de bilet
Un drum până la început, până la o rețea de internet
O bibliotecă și un om nepriceput
Eu - zeu cazut într-un cer greșit
Am ajuns să îngenunchez în fața unui mit
Fără să mai vreau să mă ridic
Să rămân pe cât pot de mic
Să nu mă vezi, să nu mă auzi
Să nu crezi că exist,
deși nimeni nu m-a căutat
De când m-au aruncat
Am rămas și am așteptat
Să-mi fac curaj să merg altfel spre final
Într-o lume unde nici betonul nu e normal
Într-o lume făcută din profan -
Oraș cioplit pentr-un robot și-un orfan
Plin de așchii din metal
Într-un astfel de infern mondial -
Groapa vie de gunoaie
De unde nu mai furam suflete din baruri goale
De cand m-am molipsit și era sa fiu vândut
La magazin pe un raft ca o carte de-mprumut
Am fugit și în fața unui nor aproape sculptat
Pe o margine de ploaie, în lumina unui fulger pus la uscat
Mi-am facut curaj și te-am strigat
Și deși zeul urcase inapoi în aroganță
Se simțea din nou plebeu îmbrăcat în nesiguranță
În secunde ce se îngropau în minutare vechi
Și deveneau povesti eterne-n perechi
Tu veneai
Iar filmul era tot mai color
Și totul era atât de aprins
Când
Ca în orice viață mediocră înecată în urban
Televizorul era stins deja de-un an.
