Urlă, fugi, aleragă ca un psihopat
Prins în gânduri, eşti întemniţat
E haos pe pereţi şi în cer e infern,
E zgomot şi muzică aruncată în etern.
Nu mai ştii noaptea în ce zi eşti
Îţi e frică să mai trăieşti
Printre priviri cioplite şi stricate
Vezi zâmbete şi feţe întristate.
Nu mai există în închisori libertate,
Numai prizonieri în case şi aiureli aparte,
Noaptea e ca ziua, luna e un soare ars
O stea şi un ceas mi-au mai rămas.
Fiecare e mai tare, ca un nor de ceaţă,
Speranţe şi dor de mare sub un strat de gheaţă
Vreau să mor cu gîndul la nemurire
Viaţa să îmi fie o simplă amintire.
E frig vara la amiază şi plouă în noapte
E frig şi noaptea plouă cu străine şoapte
Trenurile au plecat pe timp de vară,
Se întorc la iarnă, am să le aștept în gară.
