Dependent de tine, mi se rup căi neuronale,
Cearcănele - un hău spre tine,
Un stern barieră către-un univers,
Am gratii, pleoape trase.
Sprâncene uscate de ierni grele-mi fac fruntea troiene,
Pielea e pământ umblat și mort,
Brațele împreunate, picioarele nu mă pot ține
Inimă locuită, fără factura la căldură plătită,
Vene sparte, artere blocate de stropi de soartă,
Plămâni umpluți de sfârșit îmi oxigenează creierul,
În stomac e primăvară.
Mă înec sub greutatea ideilor mele,
Viitorul mi-e prezent, o bulă temporală
În care nu mor niciodată, nu apari niciodată,
Deși ești mereu aici.
