Dragostea este mai mult decât un cuvânt 💖

Capitolul 45

În cele din urmă, ceainicul a fost pus între două pietre mari. Dar pentru că ceainicul era prea mic, distanța dintre cele două pietre era atât de apropiată, încât focul era atât de mic încât nu și-a putut ridica capul.

Evident, nimeni nu se aștepta ca un asemenea foc să fiarbă apa. Deci, după ce suportul pentru oală este gata,

Tao Mo și Gu She stăteau la ambele capete ale tablei de șah de pământ, dar aveau doar o duzină de piese în mâinile lor. Găsirea de piese de mărime medie pe munte nu este o sarcină ușoară, darămite împărțită în două culori.

Gu Xiaojia a ajutat să-l găsească pentru o vreme și a putut să alcătuiască doar un sfert din tabla de șah și nu a putut să nu-și bată picioarele: „Acesta este, de asemenea, nesatisfăcător, este și nesatisfăcător, sunt toate ideile tale proaste.”

Tao Mo a spus jenat: „M-am gândit că nu va fi nimic pe munte și nici pietre”.

"Nu lipsesc pietrele, hei, ici și colo. Dar trebuie să le spargi." Gu Xiaojia a aruncat pietrele din mână la pământ.

Gu Shedao: „Să jucăm șah orb”.

Tao Mo încremeni pentru o clipă, „Șah orb?”

Gu She a luat o ramură în mână și a bătut ușor steaua din colțul din stânga jos.

Tao Mo și-a dat brusc seama că încă ocupa steaua de partea lui.

Gu Shedao: „Nu te voi lăsa astăzi”.

Tao Mo a râs: „Voi face tot posibilul”.

Gu Xiaojia nu s-a putut abține să nu spună: „Vrei să spui că nu ai făcut tot posibilul să joci șah ca de obicei?”

Tao Mo și-a fluturat grăbit mâna și a spus: „Desigur, voi face tot posibilul. Dar astăzi îmi voi dubla eforturile”.

Gu Xiaojia nu a răspuns la văzut-o pe Gu She și și-a aruncat colțul gurii spre el și s-a întors să aibă grijă de ceainic.

Adiere de munte, senină și rece.

Sunt tot mai multe urme pe tabla de șah pământ.

Tao Mo s-a simțit puțin confuz. Cel mai dificil lucru de reținut în joc nu este ce poziții ai jucat, ci ce poziții au fost consumate și ce poziții au fost consumate și apoi reluate.

A aruncat o privire furișată către Gu She și a văzut că încă mișca ramurile calm, incapabil să nu admire și să se îngrijoreze, iar viteza de a juca șah a încetinit și ea. Pentru a evita greșelile, a încercat să-și întindă fiul în aer liber.

Dar până acum jocul de șah, chiar dacă este un loc deschis, a fost deja separat de site. Așa că l-a lăsat pe fiul acolo, fie să renunțe la fiul deșeurilor pentru el, fie să trimită ușa lui Gu She să mai mănânce câteva.

"Eu, am pierdut." Tao Mo nu voia să moară.

Gu Ea a spus: "De ce nu începi de aici?" Ramura din mâna lui arăta spre locația cea mai haotică din dreapta sus.

Tao Modao: „Locația aici nu este clară”.

Gu Xiaojia a spus: "Am crezut că memoria ta este atât de bună! S-a dovedit a fi o mizerie."

Gu Ea îi aruncă o privire ușoară.

Gu Xiaojia și-a dat imediat seama că era din nou înmulțumit, iar amintirea nopții amare din bucătărie i-a lovit mintea instantaneu. Stătea cu picioarele încrucișate lângă ceainic, fără să mai vorbească.

Tao Modao: „Când este aproape amiază, să ne întoarcem mai întâi”.

Gu Xiaojia s-a uitat la fața lui Gu She și a văzut că el nu a răspuns. Apoi a spus: "Ce ar trebui să fac ca să mă întorc atât de devreme? Este posibil să nu-ți faci griji pentru acel fiu ploios?"