Dragostea este mai mult decât un cuvânt 💖

Capitolul 62

Tao Mo a tresărit și a întrebat cumva, dar totuși a răspuns sincer: „Bătrân”.

„Un vechi prieten ciudat, un vechi prieten familiar sau un vechi prieten între ciudat și familiar?”

Tao Mo s-a gândit o clipă și s-a gândit: „Bătrânul dintre ciudat și familiar... nu?

Gu Ea sa întors încet. În umbra groasă, ochii îi usturau de reci.

"De ce întrebaţi?" întrebă Tao Mo cu precauție.

Gu She a spus: „Nu-ți pasă de el ca un bătrân obișnuit”.

Tao Mo a explicat rapid: "Cred că acest caz este puțin ciudat. La urma urmei, este o cunoștință, nu vreau să moară neclar." L-a văzut pe Gu She încă se uita la el, crezând că nu crede și a spus:

„Mai mult, pot să mă gândesc la asta doar în acest fel, dar sunt prea ocupat ca să ajut”. Are autocunoaștere, știind că chiar dacă este magistratul județean al județului Tanyang, nu poate gestiona decât micul caz de susan și fasole verde din județul Yangyang. Cazul din judetul vecin nu a venit niciodata randul lui.

Inima lui Gu Ei s-a mișcat ușor.

Părea să-și impună dispoziția celeilalte părți prea natural. În mintea lui, există doar o mână de oameni care îl pot face atât de îngrijorat, dar pentru Tao Mo, el este prea speriat pentru a-și smulge părul. Simțindu-se vag nemulțumit și vag ușurat, nu a fost clar pentru o vreme ce fel de gust se rostogolește în inima lui. De fapt, l-a făcut nedormit noaptea, dar a ascultat subconștient mișcarea de peste perete, chiar și atunci când Tao Mo a ieșit. Urmat fără ezitare.

— Nu poți dormi la ora asta târzie? întrebă Tao Mo.

Si deasemenea?

Gu Ea se uită în jos la tânărul care se afla la doar un pas, dar era scăldat în lumina lunii și strălucea palid ca zăpada.

— Te gândești la caz?

— Gândește-te mult. Tao Mo a deschis gura și a vrut să ofte, dar depresia și tristețea din pieptul lui s-ar putea ofta curat dintr-o singură respirație?

Gu Shedao: „Vrei să clarificăm acest caz?”

— Gândește-te, dar nu e ușor. Tao Mo a clătinat din cap și a zâmbit amar. „Spun adesea că vreau să fiu un bun funcționar, un bun funcționar care cere oameni, dar este ușor de spus și greu de făcut. Mulți dintre ei sunt talente care au citit poezie și cărți. Încă fac multe tremurând. Nu cunosc câteva personaje. Cum pot face asta? La urma urmei, nu va fi mare lucru." După ce a terminat de vorbit, și-a simțit umerii relaxați... Abia când județul Tanyang a devenit magistratul județului, a știut cât de naiv fusese înainte! Dar nu i-a putut spune lui Lao Tao despre aceste cuvinte și nici nu i-a putut spune lui Hao Guoguo , pentru că el era speranța și stâlpul lor, și s-a dat înapoi, iar ei erau și mai pierduți.Așa că nu pot îndura decât în secret, chiar dacă am astfel de emoții în inima mea, nu îndrăznesc să le exprim,

De cele mai multe ori, sentința sa de a fi un bun oficial nu este idealul lui, ci motivația și povara lui. Deși s-a hotărât deja, viitorul este accidentat și nu se poate abține.

După ce Tao Mo și-a terminat plângerea, și-a dat seama că Gu She nu răspunsese de mult și nu s-a putut abține să ridice privirea la el.

Gu Shemei are o blândețe care nu poate fi recuperată.

— Eu, sunt inutil. Tao Mo nu a început stângaci. Nu știa de ce și-a scuipat creierul atât de mult timp cu o minte atât de nebună. Poate că Gu She este prea puternică, așa că în fața lui, el nu trebuie să se forțeze să facă o privire puternică, chiar dacă o face, Gu She nu are dreptate? A simțit chiar că ochii lui Gu She l-au făcut să arate indiferent de câte ori, fie că era minte sau emoție.