Cu o copilărie care a obligat-o să se maturizeze cu mult înainte de termen, Rain West a căutat să evadeze cât mai departe, însă circumstanțele o obligă să se întoarcă în locul care a distrus-o încet și de la o vârstă fragedă, doar pentru a participa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
RAIN
În capul meu era un haos total în momentul ăsta, iar faptul că Storm este atât de neliniștit nu ajută deloc. În ciuda faptului că un proxenet psihopat a pus ochii pe mine din cauza lui, încă nu-i port pică. Oare e ok chestia asta?
Adică e numai vina lui că s-a întâmplat asta, dar cumva, lângă el mă simt mai în siguranță decât m-am simțit toată viața mea. Priveam melancolică pe geamul mașinii și încercam să-mi iau gândul de la bărbatul din stânga mea.
Dar e atât de greu să mă abțin să nu-l privesc, când aratâ atât de bine. Stresat, neliniștit, nervos, supărat sau fericit. În ochii mei arată la fel de bine. Îl privesc cu coada ochiului și observ cum degetele sale aproape s-au albit la cât de tare strângea volanul.
Virează brusc pe o străduță îngustă și mă lovesc puțin cam tare cu capul de geam, dar prefer să tac ca să nu-l neliniștesc și mai tare. Viteza pe care o avea în momentul ăsta mă speria atât de rău încât inima îmi bătea în gât acum.
Am strâns cu putere mânerul portierei și am închis ochii așteptând să se termine cât mai repede totul. Nu știu cât timp a trecut, dar mașina s-a oprit într-un final și tot ce voiam era să ies cât mai repede din ea.
Portiera lui s-a trântit imediat cum am închis-o pe a mea și i-am simțit prezența lângă mine. Mâna lui mi-a atins arcada și o durere insuportabilă m-a lovit în momentul următor.
- Futu-i!
Strigă nervos și lovește capota mașinii cu putere. De ce e așa nervos? Îmi duc mâna la arcadă și simt ceva lichid curgând ușor. Îmi privesc degetele speriată, iar văd sângele de pe ele realizez de ce e Storm așa.
- Iubito, îmi pare atât de rău. Hai să curățăm rana.
- Nu-i vina ta, Storm.
Spun cu speranța că poate nu o să se mai învinuiască pentru asta, dar degeaba.
- Cum să nu fie vina mea? Ceva s-a întâmplat în mașină. Nu aveai arcada spartă când am plecat de la restaurant. Și acum uită-t..
- STORM! TACI DRA...
O amețeală cumplită m-a cuprins în momentul în care am început să țip. Și am început să mă clatin în timp ce mergeam spre el. Brațele sale mi-au cuprins trupul chiar înainte să fac contact cu pământul.
- Curcubeule, am nevoie să rămâi trează. Nu închide ochii. Te rog..
Dar nu puteam să fac asta. Capul mă durea prea tare. Îmi simțeam pleoapele tot mai grele.
- La dracu! KEVIN!
M-a ridicat în brațele sale și am închis ochii, nemaiputând să-i țin deschiși. Întunericul cuprinzându-mă imediat.
