Cu o copilărie care a obligat-o să se maturizeze cu mult înainte de termen, Rain West a căutat să evadeze cât mai departe, însă circumstanțele o obligă să se întoarcă în locul care a distrus-o încet și de la o vârstă fragedă, doar pentru a participa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
STORM
DUPĂ DOUĂ SĂPTĂMÂNI
Am învățat că viața nu este grea dacă nu o faci tu să fie așa.
Am învățat că oamenii vin și pleacă, dar persoanele cu adevărat importante rămân.
Am învățat că greutățile vieții te ajung din urmă doar dacă nu știi să scapi de ele la timpul potrivit.
Toți oamenii importanți pentru mine sunt acum aici, așteptând ca eu să termin triumfător și să putem sărbătorii victoria. Am decis cu greu să revin la lupte, cele legale de data asta.
Televiziunea e aici, familia și prietenii mei la fel. Ea e aici. De data asta ca să mă susțină, nu ca să-mi arunce priviri pline de venin. Iar halatul negru pe mine, ies din vestiar și aștept să mi se facă intrarea.
- În dreapta mea îl avem pe nimeni altul decât Storm Wallace.
Zeci de aplauze se auzeau în jurul ringului, dar ochii mi-au picat pe bruneta focoasă care îmi zâmbea dumnezeiește. Îi trimit o bezea și îi fac cu ochiul, exact ca atunci când m-a văzut luptând prima dată.
Adversarul meu, nu era cine știe ce. Puteam să-l dobor imediat, doar că aveam de gând să mă joc puțin cu el. Am dat mâna cu el privindu-l fix în ochi pentru a-l intimida, apoi arbitrul a fluierat ca să începem lupta.
Am zâmbit mulțumit și am evitat în ultimul moment un pumn. Adversarul meu a început în forță. Următorul pumn a fost al meu, l-am lovit în maxilar. O dată. De două. Trei.
Punctul său slab sunt coastele. Îi e frică să nu fie lovit acolo și le tot acoperă cu mâinile când încerc să-l lovesc. M-am apropiat mai mult de el, dar am primit un pumn zdravăn în maxilar.
A încercat să-mi dea o lovitură serioasă în picior, mi-am pierdut echilibrul pentru câteva momente, dar am revenit pe poziții și l-am lăsat la lat printr-un uppercut senzațional.
Arbitrul s-a apropiat de el, a numărat secundele și a declarat knockout. A venit lângă mine, mi-a ridicat mâna și a rostit cu putere.
- Câștigătorul din seara asta, Storm Wallace!
Din nou s-a auzit acel val de aplauze, iar eu mi-am căutat iubita cu privirea, dar nici urmă de ea. Intrasem puțin în panică, am intrat rapid în vestiar și am văzut-o.
Bătăile inimii au scăzut considerabil la vederea părului său negru. Era bine, era aici.
- Oh, Doamne! Ești bine?
Se apropie de mine și analizează buza care sângera. Era o lovitură minoră pe care nici nu o mai simțeam acum când o priveam pe ea. Cred că puteam să fiu aproape mort, cu tot corpul însângerat și tot nu aș fi simțit nimic dacă o priveam pe ea în ochi.
