Cu o copilărie care a obligat-o să se maturizeze cu mult înainte de termen, Rain West a căutat să evadeze cât mai departe, însă circumstanțele o obligă să se întoarcă în locul care a distrus-o încet și de la o vârstă fragedă, doar pentru a participa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
RAIN
Trei zile au trecut de când m-a lăsat acasă după ce l-a bătut pe Henry. Trei zile în care nu mi-a răspuns la telefon și nu știu nimic de el, absolut nimic. Stau pe balconul apartamentului meu și trag cu putere din țigara care aproape se stingea.
Privesc melancolică New York-ul și îmi doresc din tot sufletul să fiu din nou mică și să nu-mi mai fac atâtea griji. Am trăit atâția ani aici, dar niciodată nu am fost cu adevărat fericită. Exceptând timpul petrecut cu Storm.
Am stins țigara în scrumieră și am luat telefonul, apelându-l din nou pe presupusul meu iubit. Pun telefonul pe difuzor, se aude primul ton, al doilea, al treilea și..
- Ați apelat căsuța vocală a abonatului...
- Aghh! Wallace am să te sugrum cu prima ocazie pe care o am!
Arunc nervoasă telefonul pe scaunul de lângă mine, iar printre buze îmi iese un urlet de frustrare. Cum să nu dai un semn de viață de trei zile? Mai ales când mi-a promis că o să vină cât mai des să ne vedem.
Nu era nevoie neapărat să ne vedem. Mă mulțumeam cu un amărât de mesaj în care să scrie că e bine. Nimic mai mult. Dar nici pe ăla nu l-am primit pentru că domnul Wallace nu are timp de asta.
Apuc din nou telefonul și îmi apelez tatăl care mă sunase mai devreme, dar nu i-am răspuns. Dacă tot nu am niciun semn de la Storm, măcar să-mi ocup timpul cu ceva. Îl apelez și aștept să răspundă.
- Bună scumpo!
Mă întâmpină vocea sa veselă și falsă. Jeff West se comportă așa doar în prezența altor oameni. Ceea ce înseamnă că nu e singur.
- Bună tată. Am văzut că m-ai sunat.
- Da, eu și mama ta vă așteptăm pe tine și fratele tău să luăm cina de Crăciun împreună.
Rostirea cuvântului „mamă" îmi face stomacul să se întoarcă pe dos. Am avut o singură mamă și ea nu mai e.
- Raquel nu e mama mea. Singura mamă pe care am avut-o e înmormântată la Trinity Church Cemetery. Asta în caz că ai uitat.
- Știu scumpo. Ne bucurăm să știm că o să fii acolo.
- Tată nu am spus că vin.
- Ne vedem de Crăciun, draga mea. Am puțină treabă acum, te iubesc.
- TATĂ!
Strig, dar apelul se închide brusc. Îl urăsc când face așa. Mereu trebuie să iasă ca el, că altfel nu se poate. Mă ridic nervoasă de pe scaun și intru în casă cu gândul să mănânc ceva, dar chiar atunci cineva bate la ușă.
Nu aștept pe nimeni. Ce naiba? Merg spre ușă și mă uit pe vizor, îl văd pe paznicul complexului. Deschid ușa, iar paznicul îmi zâmbește.
- Doamnă West. Aveți un admirator secret, foarte darnic.
