Cu o copilărie care a obligat-o să se maturizeze cu mult înainte de termen, Rain West a căutat să evadeze cât mai departe, însă circumstanțele o obligă să se întoarcă în locul care a distrus-o încet și de la o vârstă fragedă, doar pentru a participa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
RAIN
Trei săptămâni. Atât am așteptat momentul ăsta. Ardeam de nerăbdare să-i sărut buzele dulci ca mierea de albine. Deși nu era momentul potrivit să fac asta, atunci când și-a lipit buzele de ale mele, roiul de fluturi din stomac s-a trezit.
- Nu ai idee cât am așteptat să-ți gust buzele din nou, curcubeul meu.
Spune cu fruntea lipită de a mea și cu ochii închiși. Am așteptat la fel de mult ca el momentul ăsta, dar nu am să recunosc. Cel puțin nu acum.
- De ce m-ai abandonat, Storm? Nu-ți eram de ajuns? Ce nu am eu și au altele?
Spun cu vocea tremurândă, lacrimile amenințând să iasă. Am clipit des încercând să alung lacrimile, dar totul s-a năruit când mi-a ridicat bărbia cu degetul său arătător. Astfel obligându-mă să-l privesc în ochii săi amețitori.
- Iubito, nu te-am abandonat pentru că am vrut asta, dimpotrivă. Cred că e momentul să aflii adevărul, dar mai întâi să ieșim din văgăuna asta.
Îmi șterge lacrimile cu grijă și își împletește degetele cu ale mele și mă trage spre ieșire. Arunc o ultimă privire spre trupul lui Dario care zace pe podea, apoi îmi îndrept atenția spre spatele mare al lui Storm.
- Ia ăsta pe tine și pune gluga în cap.
Își dă hanoracul jos și mi-l întinde. Mă blochez câteva secunde, dar iau hanoracul, îl îmbrac și îmi trag gluga pe cap. Storm îți trage geaca pe el astfel încât să nu înghețe afară pentru că era deja iarnă, iar zăpada se așternuse cât de cât.
Mergem spre mașina sa care era parcată destul de departe, iar pe drum ne întâlnim cu Ryan și Josh care erau pătați de sânge.
- Băieți sunteți bine? Îi întreb îngrijorată, mărind pasul pentru a ajunge lângă ei.
- Da, stai liniștită, Rain. Spune Ryan
- Oricum, nu e sângele nostru.
Continuă Josh, iar corpul îmi îngheață la auzul cuvintelor. Cum adică nu e sângele lor? Pe cine au omorât? Sunt destul de conștientă că și Storm omoară oameni și nu mă deranjează asta, pentru că știu că îi omoară cu un motiv bun.
Fața lui când a realizat că a scos cuvintele alea pe gură a fost epică. A vrut să spună ceva, dar l-am oprit înainte de a continua.
- Nu-i nevoie să negi. Nu mă interesează pe cine ați tranșat.
- Dar n-am tranșat pe nimeni. Momentan.
Spune, iar Storm își dă o palmă teatrală peste frunte când îl aude. Îmi deschide portiera și îmi face semn să mă urc.
- Pa băieți. Ne mai vedem!
Storm închide ușa înainte ca ei să răspundă și apoi se depărtează puțin de mașină ca să vorbească cu cei doi. La scurt timp după se întoarce și se urcă pe scaunul șoferului, apoi pornește motorul și plecăm.
