Cu o copilărie care a obligat-o să se maturizeze cu mult înainte de termen, Rain West a căutat să evadeze cât mai departe, însă circumstanțele o obligă să se întoarcă în locul care a distrus-o încet și de la o vârstă fragedă, doar pentru a participa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
STORM
DUPĂ O LUNĂ
- Sunteți toți niște incompetenți!
Strig la cei șase prieteni din fața mea. De o lună o caut încontinuu, la toate locațiile pe care le deține Axel. Am colindat prin toate țările și orașele în căutarea ei, dar gândul că Axel nu o va atinge mă liniștește cumva.
E obsedat de ea, nu o va atinge fără consimțământ, iar la cum o știu eu pe Rain, nu o să-i dea acordul. Tatăl ei a dat-o dispărută la poliție la 24 de ore după ce a fost răpită, Adam abia și-a revenit din comă, iar Raven plânge în brațele lui Aiden încontinuu. Zi de zi, noapte de noapte, încă de când prietena ei a dispărut.
- Storm, e timpul să dormi. Nu ai mai închis ochii de patru zile.
Kevin încearcă să se apropie de mine, dar mă fac un pas hotărât în spate. Gândul de a adormi pare inutil, când Rain se află acolo, singură și vulnerabilă, cu o mică speranță că poate am să o salvez, cândva.
- N-am timp să dorm Kev. Trebuie să o găsesc pe Rain. Trebuie să..
- Pentru numele lui Dumnezeu! Gata! Ne ocupăm noi de asta.
- Cum vă ocupați voi? N-am avansat cu nimic! Rain probabil e deja..
Mă opresc când realizez ce eram gata să scot pe gură și rămân blocat puțin, dar o palmă usturătoare mă trezește la realitate.
- Să nu îndrăznești să spui așa ceva, Wallace! Rain nu e moartă!
Raven stătea în fața mea înecându-se în propriile sale lacrimi și bătând disperată cu pumnii în pieptul meu. Îi prin mâinile și o trag la pieptul meu, încercând să-mi opresc lacrimile care voiau să curgă.
- Știu că e în viață. Îmi pare rău.
- Fă cumva și găsește-o, Storm. Știu că ne așteaptă acolo, undeva. Am încredere în tine că o poți aduce acasă.
Aprob din cap, deși nu sunt sigur că pot face asta. Poate Kevin are dreptate, trebuie să mă odihnesc puțin pentru că deja nu mai gândesc limpede.
- Mă duc să mă odihnesc puțin. Mă anunțați dacă găsiți și cel mai mic indiciu.
Cu un semn din cap, Kevin mă asigură că o să facă tot ce poate. Ies din cameră și plec spre mașină, trebuie să merg acasă și să încerc să pun geană pe geană, măcar cinci minute.
Pornesc mașina, mai apoi plecând cu scârțâit din parcarea sediului. Drumul până la complexul unde e apartamentul meu, nu e foarte lung așa că ajung repede.
Cobor din mașină, apoi o închid apropiindu-mă de complex. Trec pe lângă recepție fără să-i salut pe cei care lucrează acolo și merg direct în apartamentul meu. Iau două somnifere de pe noptieră și mă întind în pat. Ochii mi se închid cu greutate, iar mintea își croiește drum spre tărâmul viselor, unde poate, doar poate, voi găsi o soluție să o aduc înapoi.
