Cu o copilărie care a obligat-o să se maturizeze cu mult înainte de termen, Rain West a căutat să evadeze cât mai departe, însă circumstanțele o obligă să se întoarcă în locul care a distrus-o încet și de la o vârstă fragedă, doar pentru a participa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
STORM
Încă de dimineață când am primit apelul urgent de la Axel, stau în biroul ăsta blestemat și încerc să-l scot din rahat. Nu pot să înțeleg cât de incompetent a putut să fie și să racoleze fata unui senator. Acum nu știu ce să fac, dacă o omorâm putem să o facem să pară sinucidere și am scăpa ieftin.
Dar Axel nu vrea să o omoare pentru că atrage clienții. Propunerea mea a fost din prima ucisul pentru că dacă fata asta dă din gură s-a dus dracului tot și ne-a închis pe toți într-o închisoare de maximă siguranță.
Telefonul meu vibrează în buzunar de câteva ori, dar când văd numele lui Kevin îl ignor. I-am spus clar că nu pot să vorbesc la telefon când are el chef. Sună o dată, de două ori, dar a treia oară decid să-i răspund și să-i spun să înceteze.
- Kevin, ce mama dracului?! Ți-am spus să nu mă suni!
- Știu, dar Rain..
Când i-am auzit numele, inima mea a început să pompeze sângele de două ori mai repede. Aerul parcă nu mai era de ajuns în încăpere, iar tot ce era în jurul meu dispăruse.
- Ce cu ea?
- M-a sunat să te chem aici urgent. Iar în timpul apelului s-a întâmplat ceva ciudat și acum e aici, tremură toată și nu vrea să vorbească decât cu tine.
Am închis ochii câteva secunde încercând să mă calmez și am spus:
- Dă-i telefonul.
- Storm?
Vocea micuței mele se aude tremurândă în difuzor și încep să strâng telefonul puternic în mână.
- Da iubito. Eu sunt. Ești bine?
- Vreau să vii aici, te rog..am..am nevoie de tine.
- Ce s-a întâmplat?
- Nu pot să-ți spun la telefon..el..era în faț..
- Rain! Rain! Ce naiba! Ryan cheamă-l pe doctor, acum!
Vocea lui Kevin se aude strigând, iar Rain nu mai răspunde. Doar suspinele ei și strigătele disperate ale celorlalți se mai auzeau.
La naiba! Am închis telefonul instant și am ieșit pe ușă fără să mă gândesc la Axel sau altcineva, doar la ea.
- Wallace, unde pleci?
Will strigă disperat după mine, dar nu-i răspund. Continui să merg spre ieșirea din club fără să-mi pese de oamenii care mă priveau de parcă aș fi fost un psihopat. În cap nu mi se repetau decât suspinele iubitei mele.
Am urcat în mașină și am plecat de pe loc, lăsând în urma mea o coloană de fum. Mergeam cu o viteză de nedescris pentru că simțeam cum inima mă doare că nu sunt lângă ea în momentul ăsta.
