Cu o copilărie care a obligat-o să se maturizeze cu mult înainte de termen, Rain West a căutat să evadeze cât mai departe, însă circumstanțele o obligă să se întoarcă în locul care a distrus-o încet și de la o vârstă fragedă, doar pentru a participa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
RAIN
N-am dormit aproape deloc de când Storm a ieșit nervos pe ușa aia. A fost totul atât de frumos aseară până când a trebuit să stric eu totul. Nu puteam dracului să-mi țin gura și să zic ca el?
Încerc să mă ridic din pat, dar o amețeală cumplită mă împiedică. La naiba, nu am mai mâncat de când am fost la gală. Stomacul mă doare incredibil de tare, dar nu trebuie să mănânc. Trebuie să mă abțin cât mai mult.
Am rămas cu traume din cauza mamei mele, mă ținea cu zilele nemâncată ca să nu mă îngraș. Voia ca eu să devin model, cel puțin asta voia înainte să moară în acel accident care m-a marcat pe viață.
Eu am scăpat cu viață, dar mama fiind la volan nu a avut același noroc ca și mine. A încercat să evite o mașină de mare tonaj de pe un drum care nu era foarte circulat, dar din păcate a fost prea târziu.
Camionul ne-a aruncat de pe carosabil, iar mama nu a mai supraviețuit impactului. Eu nici acum nu știu cum am supraviețuit. Știu doar că m-am trezit în salonul din spital cu un Adam plâns și cu cearcăne enorme lângă mine.
Așa că acum sunt obișnuită să mănânc foarte puțin sau chiar deloc. Iar dacă întrec măsura cu mâncarea, merg și vărs totul ca să nu mă îngraș. Sunt conștientă că sufăr de bulimie, dar nu mă pot oprii din a mă învinovății dacă mănânc mai mult.
Am renunțat la visul de a deveni model de când cu violul. Îmi era teamă să-mi arăt pielea sau corpul, asta până acum. Probabil dacă fac asta o să mă distragă de la tot ce se întâmplă și o să câștig și bani în plus.
Las gândurile astea pentru mai târziu, acum trebuie să-l găsesc pe Storm și să-mi cer iertare pentru toate prostiile spuse aseară. Apăs pe clanță și deschid ușa încet, iar când ies pe hol încerc să-mi dau seama unde aș putea să-l găsesc.
Un miros delicios de mâncare îmi încântă simțurile și decid să-l urmăresc. Ajung în bucătărie și dau de un Storm care gătește la bustul gol. E întors cu spatele la mine și pot să-i privesc în tăcere tatuajele de pe spate.
Tot spatele său este acoperit de un craniu imens care zâmbește diavolește la mine., Umerii săi atât de lați îl fac să arate ca un zeu, ca un model scos din revistă. Mușchii de pe brațele sale lucrate atât de perfect arată divin.
La naiba! Omul ăsta arată mai divin decât o ființă cerească. Pierdută în gândurile mele și fanteziile cu spatele său, nu am realizat că s-a întors cu fața spre mine și a așezat două farfurii cu mâncare pe masă.
Stă la masă fără să scoată un cuvânt și nici măcar nu mă privește. Pe bune, Storm? Știam că-i supărat, dar nu atât de rău. Până la urmă nu e de parcă i-aș fi dat cu un topor în cap, doar am spus că o să mă mut și că el a spus că o să fim doi străini.
