Cu o copilărie care a obligat-o să se maturizeze cu mult înainte de termen, Rain West a căutat să evadeze cât mai departe, însă circumstanțele o obligă să se întoarcă în locul care a distrus-o încet și de la o vârstă fragedă, doar pentru a participa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
RAIN
Au trecut câteva zile de la bătaia pe care a luat-o Adam. A ieșit ieri din spital și de când s-a trezit se comportă cu mine de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. E ciudat, foarte ciudat. Pe Storm l-am tot văzut prin facultate, dar de fiecare dată mă făceam că nu-l observ, când defapt ochii mei îl căutau neîncetat.
Stau cu Raven și Aiden în parcare și îi așteptăm pe cei trei crai de la răsărit care de fiecare dată când vin, trebuie să-și facă o intrare de pomină, că altfel nu se poate.
- Ce mă fac Raven? Henry nu o să vină cu mine.
Îmi întreb prietena în speranța că o să mă ajute să găsesc o soluție.
- Avem zeci de băieți cu tatuaje în facultate, sigur găsești tu unul.
- Uiți un lucru, nu suport ca alți bărbați să mă atingă.
Dar pe Storm l-am lăsat să o facă.
- Ce zici de Storm? Se bagă Aiden.
- La dracu, nu! Vreți ca Adam să facă un infarct și nu șt-
Un claxon puternic și o frână bruscă mă întrerup, iar când mă întorc cu fața spre cel care m-a claxonat, îmi dau ochii peste cap. În fața mea stă nimeni altul decât lupul de care vorbeam, Storm Wallace. La fel de flegmatic și afurisit ca-ntotdeauna, afișând zâmbetul său idiot.
Îl analizez puțin când iese din mașină, iar hainele pe care le poartă îl fac să arate ca un fotomodel scos direct din revistă, dar în realitate e doar un delincvent. Nu neg că e un băiat atrăgător, dar nici Adonis însuși nu e.
La naiba! Pe cine dracu păcălesc? Bărbatul ăsta chiar e superb, părul său brunet în combinație cu ochii ăia de o combinație nemaivăzută care te amețesc imediat și buzele alea rozalii dădeau orice fată pe spate.
- Mă mai admiri mult, drăcușorule?
Vocea sa mă scoate din visare.
- Hm, ce?
- Mă mai admiri mult?
- Dar nu te admi-
- Stai pe locul meu de parcare, aiurito. Și eu vreau să parchez, țin pe toată lumea în loc.
Drace! Așa era. Stăteam pe locul său de parcare, dar totuși, cine e el să-mi spună ce să fac?
- Nu-ți ceri nici măcar iertare că era să mă calci? Pufnesc nervoasă
- Nu-ți ceri iertare că stai pe locul meu de parcare? Și nu te călcam, sunt atent la volan.
- Și dacă totuși nu erai atent?
- Rainbow, dă-te dracului la o parte ca să parchez și ne putem certa după!
Rainbow? Asta de unde dracului a mai apărut? Mă dau la o parte din calea sa și îl las să parcheze mașina.
