Cu o copilărie care a obligat-o să se maturizeze cu mult înainte de termen, Rain West a căutat să evadeze cât mai departe, însă circumstanțele o obligă să se întoarcă în locul care a distrus-o încet și de la o vârstă fragedă, doar pentru a participa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
RAIN
DUPĂ CINCI ZILE
Cinci zile au trecut de când ultimul responsabil pentru coșmarul trăit în urmă cu doi ani, a fost omorât. A fost omorât cu sânge rece de către iubitul meu.
M-am așteptat la asta? Da.
Știam sigur că va face asta? Din nou da.
Mă deranjează că omul iubit e un criminal? Nu.
Încă din momentul în care am aflat că el a fost vinovat pentru moartea lui Marvin, am știut că poate să ucidă cu sânge rece. Niciodată nu m-a deranjat asta. Nu atâta timp cât mor doar persoanele vinovate.
Am aflat și că Selena l-a condus pe James la mine, chiar dacă nu cu bunăvoință. Dar tot mă doare trădarea ei, așa că și-a contactat familia imediat cum am ajuns și a plecat la ei. Am decis să rup orice legătură cu ea.
De cinci zile Storm, Ryan, Adam și Josh au stat închiși doar în birou, încercând să afle cele mai întunecate secrete ale detectivului care lucra cu Axel. Storm nu vrea să-l omoare. Vrea să-l înfunde. Să nu mai aibă scăpare.
Nimic nu e mai rău pentru un detectiv care a închis sute de oameni, decât să trăiască printre ei. O să primească exact pedeapsa pe care o merita. Nu o să reziste mai mult de o săptămână în penitenciar, iar ei o știu bine.
Acum sunt cu Raven în fața ușii care ne desparte de băieți și avem pungi cu mâncare pentru fiecare. Îi fac semn să o deschidă și intrăm fără să mai ciocănim. Băieții erau fiecare pe laptopul lui, unul mai încruntat ca altul. Storm și-a ridicat privirea din laptop când am intrat și m-a privit în ochi cu un zâmbet trist pe față. E mai obosit decât vrea să recunoască.
- Iubito, ce faceți aici?
- Păi credeam că ați murit în camera asta. V-ați izolat aici de cinci zile, cum de mai trăiți?
- Mâncare adusă de ați angajați, apă la fel și somn cum apucăm, răspunde Ryan înaintea lui, iar Storm îi dă o palmă după ceafă.
- Idiotule! Cu mine vorbea.
- Defapt întrebarea era pentru toți, spune prietena mea din dreapta mea.
- V-am adus mâncare, ne gândeam că vă e foame.
- Sunt lihnit!
Adam se ridică cu viteză de pe canapea și vine spre mine, căutând în pungile din mâinile mele. Ia două dintre ele și le pune pe birou, le așez și pe celelalte, apoi scot din ele mâncarea care mirosea delicios.
Storm mă trage în brațele sale și mă așează pe piciorul său. Scoate hamburgerul și cartofii din pungă, îmi dă mie unul dintre cartofi, iar eu îl savurez bucuroasă, apoi mușcă cu poftă din hamburger.
