Cu o copilărie care a obligat-o să se maturizeze cu mult înainte de termen, Rain West a căutat să evadeze cât mai departe, însă circumstanțele o obligă să se întoarcă în locul care a distrus-o încet și de la o vârstă fragedă, doar pentru a participa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
RAIN
- Rain, trezește-te!
Vocea prietenei mele mă trezește din cel mai dulce somn pe care l-am avut în ultima vreme, dar și cel mai odihnitor. Deschid ochii și mă lovesc de razele soarelui care mă fac să strâmb din nas.
Îmi ridic ușor capul de pe pernă, dar o durere îngrozitoare mă lovește imediat. Îmi duc mâna la cap și frec ușor fruntea, apoi aud chițăitul lui Raven din dreapta mea. Îmi întorc privirea spre ea și observ că are în mână o tavă plină cu mâncare care mă face să salivez, dar și să strâmb din nas pentru că nu am poftă de mâncare.
- Să nu văd fața asta, domnișoară! Îți bag mâncarea pe gât vrei nu vrei. Tu nu vezi cum arăți? Ești un schelet umblător!
Îmi dau ochii peste cap și iau tava din mâna ei. Încep să tai omleta din farfurie sub privirile lui Raven și încep să mănânc. Înghit cu noduri mâncarea și imediat simt nevoia să vărs tot, dar cumva ceva mă oprește din dorința de a mă duce la baie să fac asta.
Termin de mâncat și iau pastila care era lângă paharul de apă, dar o întrebare nu-mi dă pace. De ce nu-mi amintesc nimic după jointul ăla? Cum dracu am ajuns aici și ce s-a întâmplat după?
- Raven? Cum am ajuns aici?
Îmi întreb prietena și se blochează dintr-o dată de parcă i-ar fi fost frică să-mi răspundă.
- Nu știu, probabil cu un taxi. De ce?
- Minți.
- Nu te mint, Rain. Chiar nu știu cum ai ajuns aici. Eu și Aiden am ajuns la câteva ore după, iar tu dormeai în cameră deja.
Pare sinceră, dar nu e în apele ei. Ascunde ceva și nu pot să-mi dau seama ce. Iese rapid din cameră și decid să ignor reacțiile ei, apoi să mă duc la baie, dar abia merg. Mă sprijin de fiecare obiect din drumul meu până ajung unde trebuie.
Oglinda încă era spartă, dar cioburile dispăruseră. Îmi privesc mâna bandajată și închid ochii amintindu-mi cât de fraieră am putut să fiu să mă rănesc singură doar pentru că voiam să scap de toate frustrările.
Cred că a venit momentul să mă antrenez din nou doar pentru a-mi putea vărsa nervii pe sacul ăla de box, nu pe tot ce-mi iese în cale. Oftez supărată și mă dezbrac de hainele din seara precedentă.
Intru în dușul fierbinte și las picăturile fierbinți să curgă lin pe pielea mea. Îmi ridic fața spre capul de duș și las apa să-mi curgă pe față, lacrimile mele combinându-se cu cpa ce-mi curgea neîncetat pe chip.
Voiam să uit totul. Să uit că Storm Wallace există și că a fost o parte din viața mea. Dar cum să o fac când inima mea strigă după el, iar corpul meu tânjește constant după atingerile sale? Durerea din sufletul meu este mai mare decât durerea pe care am simțit-o în seara violului.
