Christian POV
Am ciocanit inainte sa intru in biroul lui Caius.
-Intra!
Am deschis usa intrand in camera pe care o uram cel mai tare. De fapt il uram pe Caius in persoana, dar asta e alta treaba.
Era imbracat cu cel mai scump costum din catifea de culoare rosie. Imi era scarba doar privindu-l. Il rugasem mai de mult pe Marcus sa ma lase sa plec din castel, dar nici nu a vrut sa auda.
Langa el in picioare statea Nissa. O tarfa de arhanghel care facea tot ce-i cerea Caius. Era dezgustator.
Regele m-a fixat cu privirea.
-Deci Christian? Ce ai aflat despre mica noastra musafira? Avea un ton calm si ranjea cu gura pana la urechi. Iar asta ma enerva si mai tare. Incercand sa nu strig la el ca imi doream sa arda in flacarile iadului, am luat o atitudine indiferenta.
-Nimic anormal pana acum.
Nissa si-a ingustat ochii. Stiam ca nu ma crede, dar nici adevarul nu il puteam servi pe tava.
-Chiar asa? Caius parea surprins.
-Da chiar asa. Din ce am vazut eu nu e nimic innergula cu ea. Isi iubeste foarte mult nepoata doar atat.
-Eu nu cred ca e doar atat. Am vaga impresie ca ascunzi ceva, scumpul meu Christian. A intervenit Nissa pe un ton mieros.
Am ridicat din umeri.
-Daca nu ma credeti atunci de ce m-ati mai pus sa o spionez?
-Nu a zis nimeni ca nu te credem, lord Laurens. Si mai presus decat orice, te-am ales pe tine pentru ca am incredere in familia din care provii.
-Daca ar fi fost dupa mine Caius, nu l-as fi pus pe el. A mieunat Nissa.
-Serios? Si pe cine ai fi pus? Regele parea interesat de propunerea ei.
-Pai as fi facut-o chiar eu. Pana la urma tot ce faci cu mana ta e mai bun.
-Pai in cazul asta nu mai aveti nevoie de mine. Am spus danda sa ies.
-Nu pleci nicaieri Christian. Iar tu Nissa ai dreptate, dar il vreau si pe el. Asa ca uite cum facem. O veti supraveghea amandoi pe lady Herondale. De acord?
-Nu! Am sarit eu inainte.
Caius si Nissa ma priveau circumspecti. -Eu lucrez doar singur. Alta persoana ma va incurca.
-Vai Christian ma insulti. Radea Nissa asezandu-se pe masa.
-Si ce-mi pasa mie? Am zis indiferent.
-Nu ma intereseaza ce vrei tu Christian, dar ideea Nissei este foarte buna. Veti lucra amandoi.
Minunat. Trebuia sa o avertizez pe Victoria. Am iesit din birou ca o bomba cu ceas. Imi venea sa-l strang de gat pe Caius. Stiam de ce e in stare Nissa. Era cea mai puternica dintre arhangheli, dar nimeni nu stia cum obtinuse atat putere. Putea controla toate elementele ca Victoria, dar elementul ei de baza nu era spiritul. Era apa. Motiv pentru care nu pricepeam de ce le putea controla si pe celelalte. Era clar ceva necurat la mijloc.Caius POV
-Sunt curios Nissa. De ce ai vrut sa lucrezi cu Christian?
Tanara femeie arhanghel se aseza in poala lui razand.
-Nu e evident? Christian de unul singur e clar ca nu se descurca.
-E cel mai bun spion! Trebuia sa-i mai dam timp. Am incredere deplina in el. -Chiar si dupa ultimul incident? A lasat o intreaga familie sa arda de vie doar pentru a salva un demon! A incalcat o data regulile. Ce te face sa crezi ca nu o va face si a doua oara?
-Nu stiu Nissa. Dar am incredere in el si as fi bucuros daca nu i-ai sta in cale. Tot sunt de parere ca fata aia ascunde ceva.
-Uite vezi? Inca un motiv in plus sa merg si eu. M-as putea imprieteni cu ea si sa o trag de limba. Ar fi distractiv. Si mai mult eu iti sunt loiala, my lord.
Nissa il saruta pe rege, dar asta doar ca sa-i imchida gura. Ea insasi o banuia pe ducesa de Herondale, iar Christian era mai mult ca sigura ca o acopera. Banuia ca ea era spiritul, dar nu stia sigur. Trecusera mai bine de cinci sute de ani de la moartea ultimei preotese Elenora. Pana acum ar fi trebuit sa se nasca deja alta. Dar nu auzise pe nimeni vorbind de asta. Dar doar pentru ca toti ceilalti erau orbi, inclusiv prostul de Caius, asta nu insemna ca si ea trebuia sa fie.Victoria POV
Visam ca alerg printr-o padure si cineva ma urmarea. Era o femeie. Chipul ii era in ceata si nu-i vedeam trasaturile, dar un lucru vedeam clar. Ochii. Erau de un rosu sangeriu stralucitor. Ma speriau.
-Lady Victoria? Va rog treziti-va e seara.
Am tresarit speriata. In fata mea statea o femeie cam de douazeci si ceva de ani. Nu era servitoare. Purta o rochie galbena cu un model complicat in forma de spirala si fara maneci. Imi zambea, dar eu eram prea buimacita sa inteleg ceva din jurul meu. Dar... oh Doamne! Ochii. Erau cei din vis. Femeia din fata mea avea ochii rosii.
Ma uitatm inmarmurita la ea. Cine naiba era? Apoi mi-am aruncat privirea spre usa unde statea Christian privindu-ma calm, dar aura lui era de un rosu intens. Il enervase ceva.
-Imi cer scuze daca v-am speriat ducesa. Numele meu este Nissa. Voi fi doamna voastra de companie.
Doamna de companie?! Jur ca daca asta a fost ideea lui Christian il strangeam de gat chiar aici.
-Aha. Am raspuns incapabila sa mai zic altceva.
-Vad ca sunteti un pic surprinsa. Protocolul spune ca o ducesa nu are voie sa umble singura niciodata. Trebuie sa fie insotita de o doamna de companie.
Protocolul?! Isi adusese aminte de protocol dupa o saptamana intreaga?! Oh nu asta nu va ramane asa.
-Desigur inteleg. Vocea imi sunase aspra, iar zambetul larg al Nissei palise.
-Poti te rog sa-mi aduci o ceasca de ceai? Ma cam ia raceala. M-am prefacut ca stranut.
-Desigur. As fii incantata. Revin imediat.
Am asteptat pana ce Nissa a iesit din camera apoi am sarit la Christian.
-Daca asta a fost ideea ta zau ca te strang de gat! Am tipat simtind cum brusc bate vantul.
-Calmeaza-te. Nu a fost ideea mea. Christian si-a ridicat mainile in semn de capitulare.
-Si atunci a cui a fost?
-A cui crezi?
Ma mai calmasem, dar tot clocoteam.
-Caius. Am zis maraind.
-Uite... ideea e ca Nissa e mana dreapta a lui Caius deci nu trebuie sa ai incredere in ea.
-Mda mi-am cam dat seama. Nu ca in tine as avea, dar hai sa zicem.
Acum Christian se enervase.
-Daca nu ai incredere in mine atunci de ce ai vrut sa ramanem singuri?
Ce?!
-Ce?! Ce legatura are una cu alta?
-Are. De unde sti ca nu sunt un violator in serie?
Doamne asta intelesese el?
-Am vrut asta pentru a te intreba ceva!
-De ce nu puteai sa ma intrebi si de fata cu Nissa?
-Pentru ca... Stii ceva? Ma doare capul deja. Iesi afara.
-Poftim?
-Esti surd? Iesi afara! Vreau sa ma schimb.
-Nu plec nicaieri. Scorpia aia te poate otravi din cine stie ce.
-Vai dar ce in serios iti iei rolul de gardian. Aproape ca m-ai impresionat.
-Nu intinde coarda Victoria.
M-am intors cu spatele cautand prin dulap o rochie. Am scos una verde cu maneci bufante si am intrat dupa paravan. Am auzit usa deschizandu-se si l-am simtit instantaneu pe Christian crispandu-se.
-V-am adus ceaiul, my lady!
-Vin imediat.
Dupa ce am terminat am constat ca imi era sete. Am luat ceasca de ceai si inainte sa mai fac vreo miscare am vazut-o izbinduse de perete.
-Christian ce crezi ca faci? Nissa incepuse sa tipe.
-Esti un prost! M-am chinuit sa-l fac special pentru Victoria si tu...
-Lasa istericalele si hai sa mergem. Simt ca ma sufoc aici.
-O sa te sufoc eu idiotule! Nissa era rosie la fata.
Ma bufnit rasul. Radeam cu lacrimi in ochi, iar Christian si Nissa ma priveau socati. Usa s-a deschis si a intrat Melissa la fel de socata.
-Matusica nu te-am auzit niciodata razand asa.
Am luat-o pe Melissa de mana si am trecut pe langa cei doi idioti. Au mers in spatele meu fara sa mai scoata un cuvant. Ce prosti! Christian ma credea atat de inconstienta incat sa beau ceva otravit? Chiar credea ca nu-mi dau seama? Mereu am stiut ce ceai urma sa mi se aduca inainte sa fie gata. Nissa imi adusese ceai de lamaie, am fost sigura de asta decand i l-am cerut si chiar asa a fost. Pana sa se imprastie tot pe pereti.
In sala de mese se organiza un banchet. Asta mai lipsea! Seara a decurs normal pana ce am vazut din nou acel spirit. Era femeia din seara aceea. Cea cu par blond si rochie neagra. De data asta mi-a aratat un barbat. Era baron dupa cate se parea. A iesit din sala, iar femeia mi-a facut semn sa-l urmez. M-am strecurat neobservata prin multime si l-am urmarit pe barbat pana in gradina apoi l-am pierdut. Continuam sa merg indrumata de femeia spirit, dar cu fiecare pas pe care-l faceam stomacul mi se strangea si mai tare. Aveam un presentiment rau. Dar nu ma puteam opri. Ceva ma atragea dupa femeia aceea. Am ajuns la capatul zidului ce imprejmuia curtea si atunci l-am vazut. Eram ingrozita. Un urlet inspaimantat mi-a iesit din gat. Barbatul era atarnat cu capul in jos de un copac, dar îi lipsea ceva... nu avea cap.
CITEȘTI
Îngerii Nordului
Fantasy,,Mereu mi-a fost frica de pacate. Asa am fost învatati. Minciuni. Nimic mai mult. Acum as prefera sa ma arunc in flacarile iadului, vindecandu-mi ranile, decat sa-mi las sufletul sangerand in Imparatia Raiului." Atentie, cartea este needitata.