Îngerii Nordului

In pragul delirului

Le vad si le aud. Sunt aici. Dar nu le simt. De ce? Nu stiu sigur, dar nu mai suport. Sa le aud cum tipa, sa le vad ochii plini de ura. Nu mai vreu. Nu mai pot.
-Ajunge! am tipat, simtind ca nu mai rezist.
Atunci s-a facut liniste. Inca nu-mi puteam folosi magia, dar o simteam inauntrul meu. Mocnea si totusi nu puteam face nimic. Dimineata imi administrasera din nou acel drog. Melissa. Singurul lucru care ma mai tinea in viata e Melissa. Voiam sa o vad, sa o tin in brate si sa-i spun ca totul va fii bine. Dar era o minciuna. Nu o voi mai vedea vreodata, dar era altceva ceva care nu-mi dadea pace. Era ca si cum cineva voia sa-mi spuna ceva. Insa cand incercam sa ajung la acel ceva, apareau vocile. Si totusi de ce naiba nu renunt? E inutil. Nu-mi voi mai putea accesa magia vreodata si trebuia sa ma resemnez cu asta.
Am auzit un ciocanit in geam. Am dat perdeaua rupta la o parte, si am vazut o cioara.
-Fantastic! Tu mai lipseai! am spus, facandu-i semn cu mana sa plece. Dar n-a plecat. Ce Dumnezeu? Iar am simtit acea prezenta care voia sa-mi apuna ceva. Dar cand am vrut sa ajung la ea, vocile au inceput sa tipe. Mi-am luat capul in maini si am cazut pe podea in genunchi. Nu mai suportam! De ce nu puteau sa taca? Agonie. Eram in agonie. O simteam. Sau mai bine zis deliram. Ma durea fiecare fibra din corp. M-am uitat spre cioara de la geam, intinzand mana.
-Daca ai putea sa ma ajuti. Cheama-l pe Christian te rog.
Clar deliram. Vorbeam cu o cioara. Si totusi, aceasta a parut ca ma intelege. A dat din aripi si brusc am auzit o voce in capul meu. Una care striga mai tare decat celelalte.
Daca ar vedea mama ta cum a ajuns fiica sa, i s-ar rupe sufletul.
Mama. Imi era atat de dor de ea. O voiam inapoi. Ce copil nu ar vrea?
Oh mami, am jurat ca te voi face mandra si asa va fii.
Brusc vocile au tacut. M-am uitat socata spre geam, dar cioara nu mai era. Oare innebunisem? Deliram. Dar ceva ma scosese din acea stare.

Alexander POV
Uram sa o vad asa. O iubeam, caci era sora mea si as calca pe cadavre pentru ea. Uram ziua in care am parasit-o, dar batrana Sylvia imi spusese clar ca daca nu-i accept oferta de a-i fii ucenic, atunci nu mi-as mai putea salva sora vreodata. Am acceptat, dar doar pentru Victoria. Nu crezusem niciun cuvant al femeii aleia. Nu voiam sa accept sa surioara mea este o preoteasa. Poate chiar cea mai puternica. Dar cand magia a inceput sa i se manifeste am stiut ce am de facut. Inca mai tin minte noaptea in care Vicky a avut prima viziune. Tipa atat de tare si bolborosea lucruri fara sens. Dar cand a pronuntat numele Sylviei, am simtit cum imi cade cerul in cap. Cotoroanta aia nenorocita avusese dreptate.
Acum trebuia sa-l gasesc pe Christian. El era singurul care o mai putea salva. Vazusem chimia dintre ei, dar am crezut ca o pot salva singur. Si totusi nu pot.
Ce Dumnezeu? Auzeam niste tipete la subsolul conacului. M-am asezat pe pervazul ferestrei, privind incordat scena din fata mea.

Christian POV
Biciul s-a lovit inca o data de spatele meu si am inceput sa urlu, dar nu de durere. De furie.
Erau atat de prosti sa creada ca micile lor potiuni vor merge pe mine. M-au drogat si tot nu le-am raspuns la intrebari. Prin urmare, am sfarsit biciuit. Uram ca Melissa trebuia sa vada toate astea. Vazuse destul pana acum.
-De ce ai venit aici? Raspunde! a urlat barbatul din spatele meu.
Am strans dim dinti si m-am pregatit pentru urmatoarea lovitura, dar care nu a mai venit.
-Ajunge. S-a auzit un glas de femeie, pe care il stiam foarte bine.
-Doamnă Green.
-Christian Laurens. Se pare ca m-a binecuvantat Dumnezeu. Ieri o ducesa, azi un inger cazut. Minunile nu inceteaza sa apara.
-Si tu nu incetezi sa ma enervezi. Am replicat, scuipand.
-Da-i drumul, Andreas.
Barbatul a bolborosit ceva si apoi m-a dezlegat.
-Imi poti spune de ce ai venit pana aici? M-a intrebat fixandu-ma cu privirea ei inexpresiva.
-Melissa este nepoata ducesei pe care tu o tii inchisa. A vrut sa o vada.
-Si nu puteai sa vorbesti cu mine, in loc sa te furisezi ca un hot? A intrebat sceptica.
-Pai asta voiam sa fac cand sclavul tau m-a intepat. Am replicat indiferent.
-Din pacate ducesa nu se simte prea bine, asa ca i-am dat un somnifer.
Somnifer? Poate drog. Cine stie ce ii facusera. Trebuia sa o gasesc.
-Va rog frumos, lasati-ma sa o vad. S-a miorlait Melissa.
-Asa ceva nu e posibil. Lady Harondale este acum in grija noastra.
Imi cautam pumnalul de la centura, dar asa cum ma asteptam nu era acolo. Am vazut pe masa o cioara. A inceput sa zboare in jurul femeii si intr-o clipa s-a format un nor gros in jurul ei. A cazut inconstienta pe podea. Dar cum s-a intamplat asta?
-Melissa? Ce ai facut?
-Nu am facut nimic. Cioara a facut.
Ce?
-Ce? E o cioara! Nu poate sa faca nimic.
-Ba eu cred ca da. E un vrajitor, cred. A fost transformat in cioara. S-au asa cred. Simt o prezenta ciudata.
Acum chiar nu mai intelegeam nimic. Minunat! Melissa fabula. Asta-mi mai lipsea.
-Melissa ce tot...
-De fapt are dreptate. A spus o voce.
M-am rasucit pe calcaie si am constat surprins ca in spatele meu sta un baiat.
-Nu intrebati cine sunt caci nu conteaza. Ideea e ca tin la fel de mult la Victoria ca si voi, dar nu pot sa o apar singur. Nu sub forma de cioara. Acum am forma de om, dar voi plati pentru asta. Asa ca ascultati-ma bine: Victoria se afla sub efectul unor droguri ce ii opresc magia. Ii e din ce in ce mai rau si daca nu faceti ceva curand e posibil sa faca o prostie pe care o vom regreta cu totii. E inchisa in camera 213. Scoateti-o de aici repede.
Baiatul era brunet si avea aceeasi ochi albastri ca ai Victoriei, dar mult mai reci si aproape lipsiti de viata.
Cine era asta si de ce imi spunea toate astea? Baiatul s-a evaporat si in locul lui a ramas o cioara neagra, iar penele ei imi aminteau de parul Victoriei. Cioara a zburat, lasandu-ma incurcat.
-Oare are dreptate? A intrebat Melissa cu speranta.
-Nu stiu,