Îngerii Nordului

Vrăji întunecate

M-am forțat să deschid ochii. Eram înconjurată de copaci, iar aerul rece îmi biciuia nemilos pielea  expusă. Rochia îmi era sfâșiată și mai rămăsese decât un strat subțire din ea. M-am ridicat în picioare tremurând de frig și am constatat uimita ca nu mai eram în conacul Peak. Eram intr-o pădure. Dar cum ajunsesem aici?
Eu te-am adus aici. Am auzit vocea spiritului în capul meu și atunci am înțeles. Când am scăpat de drog magia mi s-a declanșat, lunadu-ma din acea casă de nebuni. Și totuși unde eram? Trebuia să mă duc la palat, dar nu aveam nici cea mai vagă idee pe unde să o iau. As putea fii oriunde. Regatul Nordului e înconjurat de  păduri.
Am început să merg, tinandu-mă de copaci. Mergeam încotro nimeream și cu fiecare pas simțeam ca cedez. Spiritul îmi consumase toată puterea, iar pietrișul aspru care-mi înțepa tălpile nu mă ajuta prea tare. Nu mă puteam abține să nu mă gândesc la Melissa. Oare ce i s-o fii întâmplat? E cu Christian. Auzind aceste cuvinte, m-am liniștit, dar tot nu știam unde sunt. Am mers ore înșir, iar când am simțit ca nu mai pot, m-am ghemuit lânga trunchiul unui copac. De ce era așa de frig? Ah da! Suntem în decembrie. Picioarele nu mi le mai simțeam, iar somnul m-a cuprins ca o binecuvântare.
Nu stiam cât am dormit, dar puteam să jur ca era dimineață, căci păsările cântau prea tare. Am început să merg iar, rugandu-ma să o fii luat pe unde trebuie. Instinctul meu supranatural s-a trezit la viață spunandu-mi ca o luasem bine, dar cât mai aveam nu voia sa-mi spună. Îmi era din ce în ce mai frig si vântul se întețea parcă prea tare. De mică mi-a plăcut alchimia, prin urmare învățasem să citesc tot felul de semne ciudate, inclusiv natura. Era ceva nefiresc cu vântul asta. Soarele care  strălucea, acum a intrat în nori. Ce se întâmplă? Brusc m-am lovit de un iz ciudat de magie. M-am ghidat după ea și am ajuns intr-un luminiș, unde vântul bătea și mai tare. Am văzut o femeie înger extrem de bătrână. Rostea neîncetat niște cuvinte pe care nu le auzeam. M-am ascuns după un copac și am ciulit urechile.
Femeia era mica de inaltime, cocosată si cu parul alb ca neaua. Tinea in mana ceva albastru stralucitor, dar nu vedeam exact ce.
-Forțe ale naturii, ascultați-mi chemarea! Chemati la mine spiritele taramului umbrelor! striga femeia.
Un fior mi-a trecut pe sirea spinarii. Batrana asta nu era un inger. Era o vrajitoare. Vrajitoarele nu aveau voie in cele patru Regate ale ingerilor. Ea cum de ajunsese aici? Glasul femeii s-a auzit din nou, dar de data asta si mai tare:
-Suflete pierdute, veniti la mine!
Din mainile femeii ieseau umbre palpaitoare. Sau mai bine zis din ceea ce ținea in mana.
-Va poruncesc, gasiti ingerul cu ochii de safir! a strigat, iar umbrele s-au imprastiat.
Inghetasem. Ingerul cu ochii de safir. Unde mai auzisem eu numele asta? Nu mai stiu. M-am pitit si mai bine dupa trunchiul butucanos al copacului, urmarindu-i tacuta fiecare miscare.

Christian POV
Am auzit pasi si voci agitate pe coridor asa ca m-am bagat in camera urmatoare.
-Unde a disparut? s-a auzit vocea doamnei Green.
-Nu stiu doamnă. Era aici acum o ora.
-Prostilor! Cum sa va scape printre degete o fetiscana drogată? Gasiți-o imediat!
-Ce vom face daca nu o găsim? intreba Andreas.
-Regele Caius ne plateste ca sa o ținem aici. Trebuie sa o găsim. Altfel s-a zis cu noi.
-Cu noi? barbatul a inceput sa rada.
-Tine minte un lucru, Andreas. Daca eu cad, tu cazi cu mine! zise batrana.
Am asteptat sa se indeparteze si apoi am iesit. Nu imi trebuia mai mult ca să ştiu că cea despre care vorbeau era Victoria. Fusese aici, dar acum nu mai era. Si totusi unde e? Daca a reusit sa plece inseamna ca nu mai e sub efectul drogului, dar nici bine nu era. Trebuia sa o gasesc. Era o senzatie de durere care nu ma lasa sa renunt desi m-am gandit la asta. Insa nu puteam.
Am iesit din conac, intorcandu-ma la Melissa. Statea ghemuita pe iarba ofilita si plangea tacuta. Era doar un copil, care isi pierduse si ultimul parinte.  Stiam cum se simte. Cand aveam opt ani mi-am vazut mama murind chiar in bratele mele, otravita. Un demon o otravise. Cand am gasit in sfarsit demonul si l-am omorat, impreuna cu el a mai murit o familie de ingeri, pe care eu o protejam. Si de atunci am cazut. Stiu ca una dintre fete scapase, nu stiam care. Nu mai stiam numele familiei caci arhanghelii mi-au sters din minte foarte multe detalii. Nu mai stiu cum aratau, cum se numeau, nu mai stiu nimic. Dar ochii de culoarea safirelor nu i-am putut uita vreodata. Imi bantuisera visele ani de zile. Poate de asta voiam sa o gasesc pe Victoria. Ochii ei imi aminteau de cei ai fetitei pe care o iubisem in tacere.

Victoria POV
Femeia a continuat sa rosteasca un descantec intr-o limba pe care nu o cunosteam.
Din poiana a mai aparut un inger. Purta o mantie neagra cu gluga, dar dupa silueta parea a fii o femeie.
-Ah, Nissa. Ai picat exact la fix. Am terminat vraja. Spiritele au fost eliberate.
-Minunat. Acum nu mai ramane decat sa iau puterile ingerului cu ochii de safir. S-a auzit o voce pe care o recunosteam foarte bine. Era... Nissa.
-Ai gasit-o? a intrebat batrana vadit surprinsa.
-Da. Si este exact asa cum ai spus. E de sange nobil, bruneta si cu ochii albastri. Dar de cate ori am incercat sa o prind mi-a scapat printre degete.
Femeia a inceput sa rada. Avea un ras sinistru, de parca stiuse mereu.
-Tu chiar ai crezut ca va fii atat de usor? E cea mai puternica preoteasa din ultimul deceniu. Nu vei pune mana pe ea atat de usor.
-Nu! tipatul Nissei a speriat ciorile din copac, care si-au luat zborul.
A apucat-o pe femeie de mantia rupta si a impins-o violent pe spate.
-Tu nu pricepi, cotoroanto, ca eu sunt si voi fii cea mai puternica. Nu-mi pasa ca ea s-a nascut cu magie sau ca a fost insemnata ca mesager. Eu voi conduce peste cele patru Regate si Dumnezeu insasi mi se va inchina! Ai priceput?
-Proasto! Nu vei reusi! se auzi glasul ragusit al batranei.
-Daca ai stii de cate ori am auzit asta! In curand o sa va arat tuturor ca v-ati inselat! O sa ma razbun pentru tot ce mi-ati facut cu totii! urletul Nissei a facut ecou in poiana, iar eu m-am facut mica dupa copac, tinandu-mi respiratia.
Despre ce vorbea? Cine si ce îi facuse? De asta imi voia magia? Sa se razbune? Dar de ce?
Batrana a bagat mana in buzunarul mantiei, scotand un glob de cristal magic.
-Aratami-o! îi ordona globului, care palpai si se aprinse, radiind o lumina albastra.
-Uita-te bine la ingerul cu ochii de safir. Uita-te la cea care te v-a distruge! batrana a ridicat globul in sus si am putut sa vad ce se reflecta in el.
Inghetasem. In globul de cristal... eram eu.
Eu sunt ingerul cu ochii de safir.