Îngerii Nordului

Propunerea

Dupa o nopate in care nu am inchis niciun ochi din cauza senzatiei de greata si nodului din stomac care practic nu ma lasa sa beau nici apa, acum stau in fata oglinzii imbracata intr-o rochie alba din matase specifica unei preotese. Caius a convocat aproape tot Regatul in piata pentru a-si cunoaste noua preoteasa. Habar nu am ce as putea sa le spun. Singurele cuvinte care imi trec prin cap sunt: Fugiti! Salvati-va vietile! Mint! Cu totii mint! Dar nu pot sa spun asta. Ar fi moarte garantata pentru toti ingerii. Minciuni! Totii ani astia au fost niste minciuni! Ni s-a spus de mici ca in Regat suntem in siguranta si ca niciodata nu avem voie sa trecem de zidul magic ca oamenii ne vor arde pe rug si ne vor persecuta. Am fost in lumea lor si nu s-a intamplat nimic din toate astea.Au spus ca aici suntem in siguranta, dar murim pe capete. Au spus ca nu exista magie neagra in niciun Regat. Si totusi Caius si Nissa asta folosesc si nimeni nu a facut nimic. Si ma refer la asa zisii Arhangheli care au stat doar la o masa si tot ce au stiut a fost sa dea din gura pedepsindu-i pe cei nevinovati. Si acum ei au fost pedepsiti. Ma intreb cateodata daca le convine ce s-a ales de Regat. Se presupune ca Nordul e cel mai puternic si bine aparat Regat. Se presupune ca suntem perfecti. Dar si asta e o minciuna. Am fost invatati sa nu cadem in pacate mai mari decat cele permise, dar chiar regele a facut asta. Si nimeni nu s-a opus. Oare daca spun asta poporului cineva ma va asculta? Ma va crede? Nu e decat o cale sa aflu. Pentru a-i putea proteja trebuie sa-l dau pe Caius jos de pe tron. Dar asta nu va fii prea usor. Are o intreaga armata de demoni sub comanda lui. Dar daca ațâțî un pic ingerii in potriva lui poate vestea se va raspandi si unul dintre celelalte trei Regate ma va ajuta. Dar la fel de bine ar putea sa nu-i intereseze. Insa mai am un as in maneca:Nuntios. Ei ma vor asculta, dar chiar si asa suntem depasiti numeric. Doar daca... Doar daca nu strang o armata. Mai sunt sute de astfel de mesageri cu puteri iesite din comun si in celelalte Regate. Daca as reusi sa-i adun poate am avea o sansa in potriva demonilor lui Caius.
In oglinda din fata mea s-a materializat o umbra si mi-am acoperit gura cu mainile ca sa nu tip. E Christian.
-Ce faci aici? Si de ce apari asa?
-Linisteste-te! N-am vrut sa te sperii.
M-a tras in bratele lui sarutandu-ma si toate gandurile mi s-au dus pe apa sambetei. Mareu imi face inima sa bata de parca o sa-mi sparga pieptul. Curentul dintre noi se intesifica mereu cand suntem unul in preajma ceiluilalt ca si cum am fii legati. Mi-a dat drumul, dar ochii lui ciocolatii continua sa ma fixeze stralucind. A bagat mana in paltonul negru pe care il poarta si a scos o pana argintie asemanatoare cu cele de scris.
-Ce faci cu aia? Vrei sa-mi scrii o scrisoare? am intrebat in joaca.
-Ai vrea tu! a pufnit, dandu-si ochii peste cap. Am ceva si mai bun.
Ochii îi stralucesc din nou si ma prinde de incheietura mainii intorcand-o spre el.
-Inchide ochii. Mi-a cerut sarurandu-mi delicat mana.
Am facut cum mi-a spus si am simtit o arsura pe incheietura mainii, dar care apoi a devenit suportabila. Nu inteleg ce face, dar curiozitatea ma devoreaza ca pe un animal. Am impresia ca a durat o vesnicie, dar in cele din urma a spus:
-Gata!
Am deschis ochii si inima mi-a stat in loc. Pe incheietura mainii drepte Christian a scris: ,, Lumina întru întuneric lumineaza si întunericul nu a cuprins-o." E un citat din Evanghelia dupa Ioan, dar nu asta e important. Stiam ce vrea sa semnifice. Ceva codat ce nimeni nu va intelege. Adica iubirea noastra va lumina orice intuneric pentru totdeauna. Era o declaratie de dragoste. Si acum o am scrisa pe mana pe veci.
-Ce crezi? m-a intrebat usor nesigur.
M-am uitat in ochii lui si am vazut un licar de speranta. Asteptase sa-mi spuna asta mult timp. Si eu asteptasem, dar fara sa stiu in realitate ce astept. Mi-am pus mainile in jurul gatului lui si i-am soptit cat de incet am putut:
-Lumina întru întuneric lumimeaza si întunericul nu a cuprins-o.
Nu a fost nevoie sa spun mai mult. Si-a ridicat incheietura si am vazut ca avea inscriptionat acelasi fragment. M-a sarutat bland si tandru. In sfarsit sunt fericita si nimeni nu-mi va lua asta. Am simtit cum inscriptia de pe mana ma furnica si am inteles ca acum chiar suntem legati in adevaratul sens al cuvantului.
Usa s-a deschis si a intrat Nissa. Am inlemnit. M-am uitat prin camera, dar Christian nu mai e. Am respirat usurata si apoi i-am aruncat cea mai urata privire, blondei din fata mea.
-Tu nu stii sa ciocani? am marait scoasa din sarite.
-Imi cer iertare... ducesa. A spus, scuipand ultimul cuvant.
-Ce vrei? Tonul mi-a sunat rece si dur.
-Trebuie sa plecam. Sau cumva ai uitat, Victoria?
Acum chiar o sa-i dau o lectie.
-Nu am uitat. Am replicat oprindu-ma in dreptul ei. Ah si tine minte: pentru tine sunt ducesa Victoria.
I-am aruncat cel mai ingamfat zambet si am trecut pe langa ea, dar nu înainte de a observa cum isi strange maxilarul scrasnind din dinti. Spre norocul ei nu a mai scos niciun sunte tot drumul spre piata Ingerului. I se spune asa caci in mijlocul tarabelor cu fructe, legume si haine, domneste cea mai impresionanta statuie a ingerului Gabriel. E facuta din cuart alb si in ciuda vantului specific Regatului si a razboaielor, niciodata nu a fost daramata. Mereu mi-a placut sa stau cu orele si sa privesc aceasta statuie. Uneori imi imaginam ca e magica si poate sa vorbeasca.
Piata e plina de ingeri cu chipuri palide si ochii reci de parca ar putea ingheta intreaga lume doar cu o privire. Evident asta am fost invatati sa mimam. Nu te poti astepta la altceva din partea lor caci toata viata ne-a fost insuflata frica de pacate. Il simt pe Christian in spatele meu si ma mai linistesc, dorindu-mi sa-mi indeparteze senzatia de rau. Ne-am urcat pe o scena din piatra pe care de obicei se fac executarile si am vazut cum aerul incepe sa fremete. Caius spunea ceva, dar nu auzeam ce. Am senzatia ca umbrele se misca si piata se cufunda intr-o stare de doliu. E liniste. Nu se aude nimic in afara de vocea aspra a lui Caius. Si tocmai asta e problema. Ingerii îşi asculta tacuti regele, vanzatorii care in plina zi ar trebui sa fie aici vanzandu-si produsele acum lipsesc cu desavarsire si vantul care bate indiferent de anotimp acum nu misca nici o frunza. Natura asteapta ceva. La fel si ingerii. Cu totii asteapta ceva. Dar ce? L-am privit peste umar pe Christian si e la fel de incordat ca mine privind incruntat in jur. Cand vede ca il urmaresc privirea i se imblanzeste. Il aud pe Caius cum ma striga sa vin langa el, dar eu nu ma urnesc. Christian imi zambeste imperceptibil in semn de incurajare. Mi-am smuls privirea dintr-a lui si m-am indreptat spre Caius. Fiecare pas imi e urmarit cu atentie si vad privirile sceptice ale ingerilor. Ii ignor si imi ocup locul langa rege. Acesta isi pune mana pe talia mea si spune pe un ton mieros:
-Iar aceasta, ingerii mei, este preoteasa Victoria de Herondale.
Atingerea lui mi-a provocat un val de greata si m-am abtinut sa nu-i dau mana la o parte. Privirea i s-a fixat asupra mea, dar l-am ignorat preluand cuvantul.
-Locuitori ai Regatului de Nord, eu va sunt protectoare acum. Poate ca nu ma considerati o persoana destul de buna dar va rog sa ma credeti ca voi face tot ce imi sta in putinta sa nu mai moara nimeni. Voi avea personal grija de acest aspect. Am spus uitandu-ma spre Caius. Ma priveste furios si stiu ca am spus ce nu trebuie, dar asta era si ideea.
- Sangele ingerilor nu trebuie varsat din pur egoism. Trebuie sa ne afirmam! Cineva trebuie sa opreasca toate astea. Va rog ganditi-va la ce va spun. Trebuie sa facem dreptate pentru toti cei ce au murit in zadar. Va rog! am continuat sperand ca cineva sa spuna ceva.
Dar sper degeaba. Pe chipurile lor nu se citeste nimic si stiu ca nu voi primi niciun raspuns.
-Dreptatea o va face Dumnezeu, draga preoteasa nu tu. Vocea Nissei a spintecat linistea ca lama unui cutit. Daca tot vrei dreptate ce ar fi sa judeci un potential criminal.
Am inghetat numaidecat. Imi trece prin cap ca poate nu am auzit eu bine, caci imi vajaie urechile.
-Aduceti-l! l-am auzit pe Caius strigand.
Eu sunt tinutuita locului. Nu pot sa ma misc. Mainile si picioarele mi-au amortit deodata, iar un val de soc mi-a strabatut tot corpul. Un gardian a pus in fata mea un barbat plin de sange cu mainile legate intr-un lant de fier. Isi tinea capul plecat, astfel in cat parul auriu îi sclipea in bataia soarelui.
-El i-a ucis cu sange rece pe Arhangheli! a tunat Caius. Ucide-l!
Nu! Nu e nimic adevarat! Imi venea sa tip in gura mare, dar nu pot sa fac asta. Nimeni nu ma va crede. Stiu ca nu bietul om i-a ucis. Nissa a fost. Dar nici asta nu pot spune.
Stau incremenita in fata unei piețe pline de ingeri ce asteapta sa fac ceva dar eu nu pot sa ma clintesc. Ma uit inmarmurita la barbatul din fata mea si nu pot sa nu-mi spun cat e de tanar. Nu el e vinovat! Urlu pe interior. Nu pot sa fac asa ceva. Nu! Nu pot!
Dintr-o data barbatul isi ridica capul spre mine si sopteste cu vocea sparta:
-Fa-o!
Are ochii aurii ca parul si acum pare si mai tanar caci lumina soarelui îi cade pe chipul brazdat de cicatrici. Mai mult ca sigur fusese torturat. Am inghitit in sec si am strigat:
-Nu! Nu eu trebuie sa-l pedepsesc. Asa cum ai spus Nissa, Dumnezeu trebuie sa faca dreptate nu eu.
-Da, dar asa il vei trimite cat mai repede spre mantuire. Ar trebui sa se considere norocos ca moare de mana unei preotese.
-Nu voi ucide pe nimeni pentru ca asa spui tu! Sfintii nu vor asta.
Nissa a pufnit furioasa.
-Despre ce Sfinti...
Ca la un semn statuia Arhanghelului Gabriel a inceput sa arda, impânzind aerul cu un miros înecacios de fum. Ingerii au inceput sa se agite disperati iar Caius urlă din toti rarunchii sa se linisteasca, dar nu-l ascultă nimeni. Am profitat de moment si am spart cu puterea mintii catusele barbatului. Acesta s-a ridicat uimit in picioare.
-Multumesc.
-Zboara! e tot ce am reusit sa articulez.
L-am vazut ca prin ceata cum isi desface arpile si zboara departe de tot haosul asta. Fumul imi inunda narile si ma cuprinde o stare de moleseala. Ma clatin pe picioare si inainte sa ma izbesc de piatra rece si dura, Christian ma prinde si zburam spre castel. O vad pe Nissa in spatele nostru tragandu-l pe Caius care are o mana arsa. Si atunci observ. Aripile Nissei sunt negre ca smoala. E demon. Privirea mi se incetoseaza si ma cuprinde oboseala. Vraja pe care am facut-o mai devreme pentru acel barbat m-a sleit de puteri si ma cufund in intuneric.
Cand ma trezesc vad o claie de par rosu ca focul si o pereche de ochi caprui privindu-ma atenti. Erika. Sta pe marginea patului, dar nu zambeste. Nu ca prima data cand am vazut-o. Acum e livida si pare inspaimantata. Incerc sa ma ridic, dar durerea de cap asemanatoare cu niste pumnale ce taie in carne vie, ma obliga sa ma intind inapoi.
-Slava Domnului! exclama Erika.
Il caut cu privirea pe Christian, dar nu e aici. Intru in panica.
-Unde e...
-E la usă. L-am rugat sa ma lase putin singura cu tine. Imi spune roscata, frecandu-se obosita la ochi. Am facut o vraja sa te trezesti mai repede. Nu am prea mult timp. Asculta-ma cu atentie, te rog. Stim ce s-a intamplat astazi in piata Ingerului. Cineva acolo sus ti-a dat dreptate împiedicad moartea altcuiva. Dar nu va ramane asa pe veci. Nu o sa ne mai sara nimeni in ajutor. Trebuie sa luptam, Victoria.
Erika ma priveste serioasa si pentru o clipa imi vine sa rad, caci nu inteleg ce vrea sa-mi spuna.
-Despre ce vorbesti, Erika? o intreb confuza.
Roscata isi framanta agitata mainile, uitandu-se in alta parte. Dar apoi rupe tacerea spunand:
-Vom porni un razboi. Vrem să ni te alături.